Naşterea şi momentele de după naştere sunt extrem de importante atât pentru copil, cât şi pentru mamă, şi sănătatea familiei. Din păcate dezvoltarea medicinii şi a spitalizării a adus cu sine, pe lângă toate beneficiile, şi o serie de idei false, care au îndepărtat femeile foarte mult de naturaleţea sarcinii şi a naşterii unui copil, aşa cum a rânduit-o în chip minunat Dumnezeu.
Astăzi sarcina este privită ca o boală, care necesită obligatoriu spitalizare şi tot felul de intervenţii.
Despre toate acestea şi alte falsităţi promovate pe acest subiect, un interviu cu moaşa Irina Popescu, realizat în cadrul emisiunii Sănătatea FM, la Radio France Internationale:
*
"Sunt poveşti mincinoase pe care multe femei le cred, pe care unii medici le promovează:
-
Moaşa e o asistentă din maternitate - FALS
Moaşa nu e femeia care a auzit şi ea câte ceva despre naştere şi stă pe
lângă medic la naştere, ci este un cadru medical care a absolvit o
secţie specială a Facultăţii de Medicină şi are o licenţă în domeniu.
Moaşa de ultimă generaţie (noţiune reglementată prin lege) este
specialistul competent în sarcină fiziologică, naştere şi post-partum
fiziologic – ea poate urmări şi gestiona sarcina, naşterea şi tot ce îi
urmează (atât în cazul mamei, cât şi al copilului). Confuzia e oarecum
firească, în condiţiile în care, în timpul comunismului, moaşa a fost
scoasă din scenă, pentru că totul s-a instituţionalizat. De atunci şi
până în 2003, moaşa era într-adevăr orice asistentă medicală din
maternitate, fără pregătire specială şi fără competenţe. Abia din 2003,
ne-am aliniat şi noi la normele europene şi avem Facultate de Moaşe în
toate centrele universitare de medicină. De atunci,
moaşa se formează după 4 ani la Facultatea de Medicină.
E important ca femeile să cunoască diferenţa dintre asistenta de
obstetrică-ginecologie din sala de naşteri şi moaşa, care poate asista
şi îngriji femeia sănătoasă în perioada ei fertilă – asta înseamnă chiar
înainte de conceperea unui copil, în sarcină, la naştere, în perioada
dintre naşteri.. etc. Medicul de familie este cel care poate şi trebuie
să îndrume femeia către o moaşă.
-
Cezariana e întotdeauna mai uşoară decât naşterea naturală – FALS
Depinde din perspectiva cui privim – cezariana este într-adevăr mai
uşoară, mai simplă şi mai eficientă pentru medic. E vorba de o
intervenţie chirurgicală de maxim o oră – copilul e extras, mama e
cusută şi gata. De cele mai multe ori, cezariana e programată când e
convenabil pentru medic (când e de gardă sau când îi e la îndemână).
Altfel, ar însemna 5 săptămâni de disponibilitate pentru fiecare gravidă
(zi şi noapte) – naşterea naturală se poate întâmpla oricând în
intervalul 37-42 de săptămâni.
Deci naşterea naturală e mai complicată în primul rând pentru medic,
din punct de vedere al gestionării timpului – asist naşteri naturale şi
vă spun cu mâna pe inimă că aşa este. Naşterea poate surveni oricând în
acest interval de 5 săptămâni şi trebuie să fii disponibil pentru
fiecare femeie. Altfel... nu am cunoscut femei care să îmi spună cât de
uşor le-a fost după cezariană.
-
Cezariana nu doare – FALS
Nu avem cum să naştem fără durere – nu s-a inventat încă o asemenea
metodă. Ideea că vreau să fug de durere şi aleg cezariana e un mit.
Naşterea presupune durere, indiferent dacă este vorba de naştere naturală sau cezariană.
Cezariana presupune durere post naştere, faţă de naşterea normală.
Sigur că avem calmante şi gestionăm şi asta, însă cel mai mare
dezavantaj al cezarienei este că mama proaspăt operată (şi nu este o
operaţie deloc uşoară pentru mamă), nu e capabilă să îşi îngrijească
copilul mult aşteptat, nu este în puteri. Fireşte că dacă ai făcut
cezariana pentru a salva viaţa unui copil sau a mamei, riscul ăsta
păleşte. Dar atunci când ai făcut-o degeaba, senzaţia asta de depresie
rămâne. O mamă suferă că a trecut prin sarcină, prin operaţie, are
copilul, dar nu e capabilă să se ocupe de el.
-
O cezariană atrage o altă cezariană – FALS.
Multe femei cred că dacă au născut un copil prin cezariană, nu pot
alege să îl nască natural pe următorul. Ba chiar mulţi medici le spun
mamelor că o cezariană obligă la o naştere următoare tot prin cezariană.
O cezariană – întotdeauna cezariană. Este o minciună. În alte ţări nu
există această indicaţie inventată. Studiile medicale internaţionale
arată că
o femeie care avut o cezariană are peste 90% şanse să nască natural.
Deci vorbim de un procent foarte mare, practic e ca şi cum nu ar fi
existat această operaţie; şansele de a naşte natural sunt aceleaşi şi
dacă nu a existat o cezariană înainte. E adevărat că în ţările în care e
bine reglementată naşterea acasă, naşterea naturală după o cezariană se
întâmplă în centre de naştere sau în maternitate, nu acasă. Deci e o
naştere cu un risc oarecum mai crescut, dar poate merge foarte bine. Şi
merge foarte bine, vă spun din experienţa alături de mame care au ales
naşterea naturală după o cezariană.
-
Naşterea naturală după o cezariană e mai riscantă decât o a doua cezariană – FALS
Studiile medicale spun că
cezariana după cezariană implică riscuri mai mari,
atât pentru mamă cât şi pentru copil, decât o naştere naturală după o
cezariană. Odată ce ai intervenit chirurgical major, redeschizi acea
veche operaţie, supui femeia unei noi recuperări, organismul este din
nou stresat de această intervenţie majoră... Depinde însă dacă prima
operaţie a fost o cezariană la cald (adică făcută după declanşarea
naturală a naşterii) sau o cezariană la rece (cum se întâmplă în cele
mai multe cazuri, adică programată de medic la o dată convenabilă pentru
el). Dacă avem o cezariană la cald, riscurile sunt oricum mai mici, mai
ales pentru copil, care este pregătit să se nască pentru că el a
declanşat naşterea. Nu vreau să generalizez, sigur că nu se întâmplă
asta în toate cazurile, dar ideea e că nu ar trebui să se întâmple în
nici măcar un caz.
Cezariana la rece – adică extragerea copilului
înainte de începerea travalilului – nu este sănătoasă nici pentru mamă,
nici pentru copil. Faptul că un procent foarte mare de femei este
manipulat din cauza timpului scurt al medicului, care nu vrea să se
trezească noaptea, este frustrant. Cezariana la rece nu ar trebui să se
întâmple nici în 1% dintre cazuri. Ori e tocmai invers: cezariana la
rece e în 99% dintre operaţii, iar 1% cred că e cezariana după
declanşarea naşterii naturale. Copilul e scos înainte să fie pregătit,
fără ca plămânii lui şi organismului să fie pregătite să se adapteze
mediului în care vine. Există indicaţii clare pentru cezariană, doar
acelea trebuie respectate.
-
Naşterea naturală nu e recomandată când copilul are cordonul ombilical după gât – FALS
Cei mai mulţi copii au cordonul ombilical după gât şi este normal să
fie aşa. Înseamnă că acel cordon e lung şi ne bucurăm când îl vedem după
gât... Iar dacă nu îl are înainte de naştere, el se poate înfăşura după
gât în timpul travaliului şi nu e o problemă nici asta.
Circulară de cordon egal cezariană – e unul dintre cele mai mari mituri din România legat de indicaţia cezarienei.
Şi e o păcăleală. Am cunoscut medici – e drept că nu sunt medici români
– care mi-au spus că ei nu anunţă niciodată femeia dacă e sau nu e
cordonul ombilical după gâtul copilului. De ce? Pentru că nu e nevoie să
se panicheze pentru ceva normal; poate femeia are impresia că acel
copil respiră pe gât, ceea ce e fals... La noi însă e fix invers:
medicii sperie femeile cu asta. Iar femeile îi cred.
-
Care e distanţa recomandată între două naşteri?
Ideal ar fi să nu rămână gravidă în primele 6 luni după o naştere.
E perioada în care organismul se reface. Mai există ideea şi cu 9 luni –
chipurile 9 luni a fost sarcina, e nevoie de alte 9 luni pentru a se
reface. Dar după 6 luni, e absolut în regulă să rămână din nou
însărcinată, din punct de vedere medical. Dacă vorbim de o cezariană
după o altă cezariană, e recomandat să treacă măcar un an şi jumătate
între ele (nu între sarcini, ci între operaţii).
-
Nu e bine să alăptezi în timpul sarcinii - FALS
Alăptarea unui copil în timp ce ai rămas însărcinată cu următorul, nu este nicio problemă.
Femeia poate alătpta fără grijă, nu există riscuri.
Ba poate alăpta şi în tandem, după a doua naştere. Adică alăptează
primul copil, dacă mai e nevoie, cum şi pe cel nou-născut. Se întâmplă
din fericire tot mai mult şi în România, unde femeile încep să afle că
este chiar recomandat, nu doar că nu e riscant.
-
Femeile cu miopie nu pot naşte natural – FALS
Sunt multe femei care cred asta şi nu este adevărat. Există nişte teste
pentru cele cu miopie foarte mare la care se măsoară de fapt riscul
dezlipirilor de retină. Nici când există un asemenea risc (iar riscul
poate exista şi la persoane care nu au miopie) indicaţia nu este de
cezariană neapărat, ci de a nu forţa expulzia copilului în timpul
naşterii. Adică exact acel îndem greşit de a împinge, pe care îl aud
multe femei în timpul naşterii: împinge tare, luuuung. Nu e nevoie de
aşa ceva, copilul se va naşte în ritmul lui, fără această forţare
inutilă. Mai ales dacă ajutăm femeia cu o poziţie firească la naştere,
cu forţa gravitaţiei.
-
Naşterea trebuie să aibă loc pe masa de consult ginecologic – FALS
Eu nu am aşezat nicio femeie care năştea pe masa de consult ginecologic şi nici nu s-a aşezat vreuna din dorinţa ei.
Dacă laşi femeia să îşi aleagă poziţia naşterii, sigur nu va naşte pe spate.
Aşa ne spun şi alţii care au făcut experimentul ăsta. Unele stau în
picioare, altele stau pe vine, pe palme şi genunchi... depinde. De ce e
aşa? Pentru că atunci când stai pe spate, bazinul are cele mai mici
diametre, pelvimetria ne arată că este cel mai închis. Atunci de ce nu
facem loc bebeluşului, de ce nu o lăsăm să aleagă cum naşte? Am auzit
tot felul de răspunsuri de la medici: pentru că eu nu mai văd nimic,
pentru că eu nu ştiu unde să stau, pentru că nu mai pot să fac
epiziotomia (care în realitate nu e necesară decât pentru puţine
cazuri), pentru că nu ştiu dacă trebuie să intru şi eu în cadă cu ea...
Da, inclusiv pe asta am auzit-o! Deci nu, nu e nevoie să intre nimeni în
apă cu ea, dacă alege să nască în apă. Dacă ascultăm copilul şi este
ok, nu avem nicio indicaţie medicală de a interzice o poziţie sau alta
pentru naştere. În plus, copilul se oxigenează mai bine când mama nu stă
pe spate. Ştim că în ultimele perioade ale sarcinii, medicii ne
sfătuiesc să nu dormim pe spate, ca să se oxigeneze bine copilul. E
valabil şi în timpul nasterii. Copilul tot acolo este, oxigenarea la fel
funcţionează.
-
Femeile mici nu pot naşte natural – FALS
Femeile scunde sau slabe nu sunt defecte, iar un copil care s-a
dezvoltat într-o femeie mică, are toate şansele să se şi nască prin
bazinul acelei femei. E drept că în natură există şi trifoi cu patru
foi, deci există excepţii, dar pentru asta suntem pregătiţi cu toate
intervenţiile necesare. Dar nu poţi spune unei mame care nu are fractură
de bazin sau displazie severă de şold că nu poate naşte. Dacă o femeie
are un metru şi jumătate, nu înseamnă că nu poate naşte. Şi am văzut
asta întâmplându-se în maternităţi, din păcate. Le spun să treacă la
măsurători, după care la operaţie - că sunt prea mici şi nu pot naşte.
Ba chiar cu numărul de la pantofi! Pare o glumă, dar se întâmplă. Nu îmi
dau seama dacă unii medici chiar mai cred astea sau doar manipulează
femeile.
Deci e bine să ştim că înălţimea sau greutatea mamei,
miopia, îngustimea bazinului, numărul de la pantofi şi alte asemenea, nu
au legătură cu naşterea şi cu indicaţia de cezariană. O femeie
mică, slabă, mioapă, cu 36 la pantofi şi cu ochelari, ba chiar şi cu
cordonul înfăşurat după gâtul copilului, poate naşte natural din punct
de vedere medical.
Doar travaliul stabileşte dacă e nevoie de vreo intervenţie. Ştim că articulaţiile devin mobile în timpul travaliului, iar bebeluşul îşi face loc.
Mărimea bebeluşului e alt mit
– ba e prea mic şi nu se poate naşte, ba e prea mare şi nu încape. De
regulă copilul se poate naşte natural, nu există aici nici prea mare,
nici prea mic. Dar proba de travaliu presupune ca naşterea să se
declanşeze în mod natural, iar majoritatea mamelor nu au şansa acestei
situaţii – benefice atât pentru ele, cât şi pentru copil. Cred că e o
teamă a medicului – decât să monitorizeze travaliul, preferă să îl
extragă prin operaţie.
-
De ce creşte numărul naşterilor prin cezariană?
Cred că în România am trecut de apogeul cezarienei, simt o descreştere –
deşi e adevărat că eu lucrez cu o nişă anume de femei, care preferă
naşterea naturală. Dar suntem totuşi în top la nivel european. De pildă,
în Bucureşti, rata naşterilor prin cezariană depăşeşte 70%.
Sunt spitale de stat care depăşesc 85% rată a cezarienelor. Deci e exact invers de cum ar trebui.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o rată a cezarienelor de 10-15%,
operaţii care pot fi justificate medical. Altfel, atât mama cât şi
copilul sunt într-un risc major. Faţă de ţările europene, suntem – ca de
obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în
top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând,
avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării
precare.
-
Mama cu cezariană nu are lapte - FALS
Laptele e în sânul mamei încă din săptămânile 17-18 de sarcină – tocmai
de aceea femeile care au născut prematur pot alăpta fără probleme (şi
s-a dovedit că laptele lor este cel mai potrivit aliment pentru
recuperarea copiilor prematuri). Ideea că laptele nu e bun sau nu e
destul de mult ori de gras este un alt mit trist.
Problema la cezariană este că mama e separată de copil, deci mama nu are şansa să înceapă alăptarea.
Iar copilul separat de mamă este hrănit cu formulă artificială, cel mai
adesea la biberon, deci nu învaţă să sugă la sân. Vreau să subliniez
ceva foarte important: o femeie după naştere nu are lapte să ţâşnească
pe pereţi. În maternitate, ele sunt trase de sâni, chipurile să verifice
dacă au lapte, şi nu iese nimic. Apoi li se spune că nu au lapte şi
copiii vor fi hrăniţi cu lapte praf. Sigur că nu ţâşneşte, e colostru şi
se secretă în cantitate de câteva picături, perfect compatibil cu
stomacul bebeluşului, care după naştere are o capacitate foarte mică: de
2-7 mililitri. Doar dacă bebeluşul e pus la sân, el va stimula secreţia
de lapte matur. Şi atunci vom ajunge în sfârşit la situaţia „dorită” a
laptelui mai mult, care ţâşneşte în sfârşit, ca să fie toată lumea
mulţumită.
Nu mai credeţi asistentele care vă spun că nu aveţi lapte!
Trebuie doar să puneţi copilul la sân, iar laptele va veni. Indiferent
dacă e cezariană sau naştere naturală. Laptele e acolo şi rămâne în sân
minim o lună după naştere. Dacă aţi eşuat la spital din cauza medicilor
sau asistentelelor care nu v-au ajutat, inistaţi măcar acasă, pentru că
laptele există. O femeie care a născut, are lapte.
-
Naşterea intervine imediat după ruperea apei – FALS
Se întâmplă uneori ca naşterea să se declanşeze natural, dar în prima
oră după ruperea membranelor să nu înceapă dilataţia. Există această
modă: mama e dusă rapid în sala de operaţie şi i se spune că trebuie
intervenit urgent, că nu se naşte copilul. În realitate,
avem timp 48 de ore pentru naştere.
După 12 ore, se pot administra antibiotice pentru prevenirea unei
infecţii, dar nu este o indicaţie de cezariană. Am auzit-o de multe ori,
ştiu că se întâmplă, dar nu este adevărat. Avem tot timpul să aşteptăm
instalarea travaliului.
-
Copilul mic sau prematur trebuie născut prin cezariană – FALS
Un copil mic sau prematur se naşte extrem de uşor în mod natural. Dacă
nu există alte probleme grave, nu este indicată deloc cezariana din
punct de vedere medical. La fel cu gemenii. Dacă sunt în poziţie bună,
naşterea poate decurge foarte bine.
16. Bebeluşul trebuie ţinut în mediu steril după naştere - FALS
Copilul trebuie să stea lângă mama lui după naştere – acolo se
colonizează cu germenii prietenoşi, care îi asigură imunitatea. E foarte
trist ce se întâmplă în România în zona asta...
În ţările civilizare, este interzis să dezlipeşti copilul de mamă.
Mai ales în primele două ore după naştere. Chiar dacă apare o urgenţă
care îi pune în pericol viaţa, este sabilizat şi pus înapoi pe mamă.
Există studii care au demonstrat că prematurii se dezvoltă şi se
recuperează cel mai bine lângă mamă, pe pieptul ei. Detaliile le găseşte
oricine de pildă pe un site ca
http://www.kangaroomothercare.com.
Nu ştiu ce se întâmplă la noi, de ce e păstrat acest obicei comunist de
a separa mama de copil. În multe cazuri, nu suntem departe. Sunt medici
şi asistente care nu lasă mama să stea lângă copil, care le interzic să
alăpteze. Ba mai sunt asistente „binevoitoare” care învaţă mamele ce
şantajişti şi răsfăţaţi sunt bebeluşii, cum nu trebuie să stea prea mult
lângă ei.
Nevoia de bază a oricărui bebeluş este de a fi lângă mama lui.
Doar acolo este în siguranţă, acolo simte mirosul ei, acolo e colonizat
cu germenii ei – de care are nevoie, acolo iniţiază primul supt (în
primele 20-30 de minute), care e extrem de important pentru el. Nu are
nevoie de germenii din pătuţul de neonatologie, nu are nevoie de mâinile
şi halatul doameni asistente, ci doar de mama lui. S-a demonstrat
medical în ţări mai sărace ca a noastră, unde infecţiile de spital sunt o
problemă mai mare decât la noi, că acei copii care sunt ţinuţi la
început pe piepul mamei, sunt protejaţi de infecţiile şi germenii de
spital.
Doar în contact direct cu mama şi prin alăptare, copilul
îşi clădeşte imunitatea. Şi încă ceva: tatăl ar trebui să aibă acces
nerestricţionat la copil şi la mamă. Ba este chiar necesar.
Sigur că un tată care nu şi-a văzut copilul cât a stat în spital, nu îşi
va lua copilul în braţe când ajunge acasă. Se teme, nu-l cunoaşte, nu e
obişnuit. E normal.. Pentru mine e foarte simplu: după ce copilul stă
două ore pe pieptul mamei, îi iau şi îl pun în braţe tatălui. E momentul
în care stabileşte legătura şi el cu propriul copil.
De unde toate aceste mituri legate de naştere în România?
E drept că unele femei cred orbeşte ce le spun medicii, dar într-un fel
e normal. Te aştepţi la ce e mai bun, ai încredere că e informat şi că
pune sănătatea ta şi a copilului pe primul plan. Ori nu toţi fac asta.
E important să înţelegem că sarcina normală şi naşterea naturală nu sunt o boală.
Ori, de multe ori, intervenţia medicului adaugă o patologie care nu e
necesară în zona asta a naşterii. Cumva e de înţeles: nu au timp, au
unele cazuri grave şi atunci încearcă să rezolve la fel şi pe cele care
nu au o problemă... Nu e scuzabil, dar ăstea sunt motivele. Şi ajungem
de unde am plecat:
lipsa moaşelor din sistem. Şi lipsa de
informare a mamelor. Moaşele ar putea gestiona şi supraveghea sarcina şi
naşterea normală, iar medicii s-ar putea ocupa de probleme – acolo unde
sunt foarte valoroşi. Avem la ce să-i folosim, sunt o grămadă de
probleme în sfera ginecologică. Medicul de familie e cel care ar trebui
să recomande unei femei să ia legătura cu o moaşă, acolo unde existp
moaşe. E o lipsă de comunicare între asociaţiile moaşelor, ale medicilor
de familie şi ale obstetricienilor, iar femeile nu beneficiază de
asistenţa potrivită. Nu e nevoie de tratament şi intervenţii medicale
când nu suferă de o boală. Şi au dreptul să aleagă în cunoştinţă de
cauză.
În România, nu avem un protocol pentru naştere naturală.
Mai e ceva: când, întâmplător, apare şi o naştere naturală, fiecare face ce vrea şi ce crede.
Protocol medical oficial pentru naşterea naturală nu există în România.
Există protocoale doar pentru intervenţiile medicale diverse.
Deci nu aş învinui foarte tare femeile, pentru că există următoarea
situaţie: când o femeie rămâne însărcinată, aude din multe surse cât de
traumatizantă e naşterea naturală. Şi de multe ori chiar este. Dar e
vorba de mediul în care au născut natural, nu de naşterea naturală în
sine. Dacă o să întrebaţi o femeie care a născut natural, pe întuneric,
în apă, în poziţia pe care o alege şi cu cine doreşte ea lângă ea, o să
povestească despre ce experienţă magică a avut, despre cum s-a simţit
trasformată, despre cum abia aşteaptă să repete experienţa. Poate vorbi
trei zile despre asta.
Naşterea naturală a fost patologizată şi
stricată de sistem, iar femeia a ajuns să se ferească de ea. Soluţia e
să schimbăm sistemul."
un interviu realizat de Ioana Haşu la RFI
Alte articole pe această temă găsiţi în seria Dosare RFI:
Naşterea în maternităţile româneşti