joi, 21 februarie 2013

Cum să te aperi fără să ataci

A răspunde răului cu bine este o învăţătură evanghelică minunată, însă atât de greu de pus în aplicare... Ne vedem neputincioşi în situaţii minore, când ne sare ţandăra la cel mai mic atac.
Un alt context - acela în care copiii ne sunt agresaţi. Ce facem, ce îi învăţăm? Este extrem de greu să nu ne înfuriem şi să nu răspundem agresiv în asemenea situaţii. E greu, dar e necesar şi eficient.
Cum să ne apărăm fără să devenim la rândul nostru agresori? Cum îi învăţăm pe copii să se comporte în situaţii în care sunt agresaţi?

În prezentarea de mai jos, recomandată de Itsy Bitsy, avem câteva explicaţii. Dincolo de limbajul modern, psihologic, sfaturile se aşează perfect pe ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre puterile sufletului:




Concluzii. Cum putem răspunde agresivităţii fără brutalitate?
Prin:
  • - întărirea forţei interioare (autocunoaştere, rugăciune, învăţarea trăirii permanente în Prezenţa lui Dumnezeu)
  • - recunoaşterea fricii şi lucrul cu ea - încredinţarea ei lui Dumnezeu
  • - folosirea mâniei ca şi combustibil, energie pentru a face ceva folositor: „Mania e ca benzina. Daca o imprastii si cineva aprinde un chibrit, obtii un infern. Dar mania, ca motor, e puternica. Daca ne punem mania inauntrul unui motor, ne poate propulsa inainte, ne poate ajuta in momente oribile si ne poate da putere interioara." (Scilla Elworthy)
  • - cooperarea cu ceilalţi, sprijinul reciproc
  • - curaj
  • - hotărârea de a nu răspunde la rău cu rău


Un articol foarte bun pe această temă a răspunsului în faţa agresivităţii a apărut de curând în Familia ortodoxă nr. 1/2013:
"Agresiunea în şcoli, de la intimidare până la violenţă" - Psiholog Irina Constantinescu
Sunt explicate aici felurile în care pot fi agresaţi copiii, care sunt simptomele după care putem recunoaşte că s-a întâmplat ceva, ce măsuri trebuie să luăm rapid şi cum putem investi în dezvoltarea unei personalităţi mai puternice a copilului.
N.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu