tag:blogger.com,1999:blog-63786015524041402742024-03-05T18:00:53.904+02:00Cateheze pentru părinţiNatalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.comBlogger31125tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-73816789274226364692020-02-24T11:30:00.000+02:002020-02-24T11:31:33.716+02:00Să receptăm Creația – o carte-îndemn„<a href="https://www.agaton.ro/produs/5616/cea-mai-frumoas%C4%83" target="_blank">Cartea aceasta minunată</a> ne propune să (re)învățăm să receptăm Creația, în întreaga ei complexitate, și să le-o descoperim și copiilor noștri...” – spune părintele Sorin Mihalache, în recomandarea sa.<br />
Într-adevăr o carte minunată, ilustrată cu mult har, care ne îndeamnă să privim Frumosul, să ne afundăm în natură, să respirăm joaca... și să trăim asta împreună cu copiii.<br />
<br />
„Dragii mei părinți,<br />
Căminul nostru e plin de căldură și minunat.<br />
Voi, mami și tati,<br />
reprezentați toată frumusețea și viața acestui cămin.<br />
Dar între pereții casei noastre nu pot privi cerul înalt,<br />
nici aduna aerul curat și înmiresmat de afară.<br />
Nici cântecul tainic,<br />
cu mii și mii de sunete ale naturii,<br />
nu-mi poate colinda inima când stau în casă.”<br />
(fragment din scrisoarea cu care se încheie <a href="https://www.agaton.ro/produs/5616/cea-mai-frumoas%C4%83" target="_blank">cartea</a><a href="https://www.agaton.ro/produs/5616/cea-mai-frumoas%C4%83" target="_blank"> <i>Cea mai frumoasă</i></a>)<br />
<br />
Autorii cărții sunt două mămici preocupate de sporirea Frumosului în sufletele copiilor: <a href="https://www.agaton.ro/autor/1461/dragne-amalia" target="_blank">Amalia Dragne</a> (text) și <a href="http://galbencerc.ro/" target="_blank">Maria Constantinescu</a> (ilustrații).<br />
Cartea „Cea mai frumoasă” poate fi comandată din diverse librării (fizice sau virtuale). Direct pe site-ul Editurii Agaton, o găsiți aici: <i><a href="https://www.agaton.ro/produs/5616/cea-mai-frumoas%C4%83" target="_blank">Cea mai frumoasă</a>.</i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXuqE4FgklqU3Y2fJM8Awrgfag15b1Xp74pME9blAepeD15xtVhtql7DnK-xPRO1vA-0xbiIq23RM51Hu8Phdy3jdDMwxY6RmSCKpdhugRAO7F8CsigtwctaCazomHINSXR_EAsV_FjLza/s1600/87272439_199625924480052_8756050432222035968_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="703" data-original-width="1024" height="219" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXuqE4FgklqU3Y2fJM8Awrgfag15b1Xp74pME9blAepeD15xtVhtql7DnK-xPRO1vA-0xbiIq23RM51Hu8Phdy3jdDMwxY6RmSCKpdhugRAO7F8CsigtwctaCazomHINSXR_EAsV_FjLza/s320/87272439_199625924480052_8756050432222035968_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV_op_JqjSivPvwmz6KONhEY3q71PhxuQ9HcE_E44u_Ner09VIKIOexYDojHygNExxvvhBom-PQg-GWrVOjQ6z-qfBqHRfJ2tGj5iiRu1yBFD7gZfIpGvmHuxUR4902uWIl1vlWfxj7XFC/s1600/CMF+coperta+prima+pag+SITEfinal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="663" data-original-width="504" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV_op_JqjSivPvwmz6KONhEY3q71PhxuQ9HcE_E44u_Ner09VIKIOexYDojHygNExxvvhBom-PQg-GWrVOjQ6z-qfBqHRfJ2tGj5iiRu1yBFD7gZfIpGvmHuxUR4902uWIl1vlWfxj7XFC/s320/CMF+coperta+prima+pag+SITEfinal.jpg" width="243" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIV3_0Wx1Q-FU0TfPnwIAZX-66Jtog3ngGSuYsfwKhYmwN0fs3xVq45-GgR7smi9GNrh0ivPprZ4n_Y9TyJM-ZC7mxPIVAnotY1F6rNT3riUHaIbsscOi0u44gMIqGddEwn197gO80aMt5/s1600/coperta+spate.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIV3_0Wx1Q-FU0TfPnwIAZX-66Jtog3ngGSuYsfwKhYmwN0fs3xVq45-GgR7smi9GNrh0ivPprZ4n_Y9TyJM-ZC7mxPIVAnotY1F6rNT3riUHaIbsscOi0u44gMIqGddEwn197gO80aMt5/s320/coperta+spate.jpg" width="240" /></a></div>
<br />Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-66782924613286852252015-04-25T15:41:00.000+03:002015-04-25T15:41:51.214+03:00Cât de important este aspectul exterior?Societatea actuală promovează o imagine idealizată şi sexualizată a femeii - cât mai slabă, fără defecte, cu imagini editate în programe sofisticate.<br />
Promovarea excesivă a acestei imagini idealizate îi supune pe copiii noştri la o presiune incredibilă în ceea ce priveşte felul în care arată.<br />
<br />
“Acest mediu ne invata copiii sa se pretuiasca in functie de numarul de like-uri pe care le primesc si de genul de comentarii pe care le primesc”, explica Meaghan Ramsey.<br />
<br />
Mai multe despre această problemă, în materialul de mai jos:<br />
<br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" mozallowfullscreen="" scrolling="no" src="https://embed-ssl.ted.com/talks/lang/ro/meaghan_ramsey_why_thinking_you_re_ugly_is_bad_for_you.html" webkitallowfullscreen="" width="560"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-42641777025610622602015-01-26T14:36:00.001+02:002015-01-26T14:36:29.670+02:00Pune-ţi TU mai întâi masca de oxigen!<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/4EDZy9wIp0Y" width="560"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-44642634786238163302014-11-26T19:04:00.000+02:002014-11-26T19:04:00.114+02:00Învaţă să-ţi asculţi copilul. Limbajele copilăriei <h3 class="post-title entry-title" itemprop="name">
</h3>
<div class="post-header">
</div>
Copiii au mai multe limbaje şi e bine să ţineţi cont de limbajul în care copilul vă vorbeşte. Există <b>limbajul cuvântului</b>, prin care vorbeşte el de obicei. Dar în afară de acest limbaj mai este un <b>limbaj simbolic</b>. Bolile, de exemplu. Sunt copii care se îmbolnăvesc frecvent. Era un copil care făcea otită permanent. Abia se vindeca şi iar se îmbolnăvea. În familia lui părinţii se certau foarte des. Şi fiindcă el nu mai dorea să audă certurile din familie, se îmbolnăvea de urechi. Acesta este un limbaj. În acest caz ,degeaba părinţii îl duc la doctor să se vindece, el se va îmbolnăvi mereu. Pentru că el de fapt vrea să le spună ceva: că pe el îl doare felul în care se poartă părinţii lui.<br /><br />În afară de limbajul acesta simbolic mai este şi un limbaj imaginar. Vine copilul şi vă spune: „Mami, sub pat la mine e un crocodil!”. Şi mama de obicei crede că el vorbeşte un limbaj normal. Şi spune: „Mamă, hai să vezi, sub pat nu e nimic!”. Se duce, îi ridică cuvertura, şi sub pat nu e nimic. Dar copilul nu se va simţi ascultat, fiindcă el de fapt vrea să spună ceva. Şi atunci mama merge pe fir, intră în imaginar, şi îl întreabă: „Şi dacă ar fi un crocodil sub pat, ce s-ar putea întâmpla?” „Păi ar putea să mă muşte de picior.” „Şi dacă te muşcă de picior, ce s-ar putea întâmpla?” „Ajung la spital.” „Şi dacă ajungi la spital ce se întâmplă?” „Păi am să mor!” De fapt copilul se temea de moarte, fiindcă abia îi murise bunicul. Şi el nu ştia să spună asta altfel, de aceea a inventat crocodilul.<br /><div style="text-align: right;">
<span style="font-style: italic; font-weight: bold;">Maica Sofronia Rădulescu</span></div>
<div style="color: #666666; text-align: right;">
<span style="font-style: italic; font-weight: bold;">Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil”</span></div>
<br /><a href="http://www.scribd.com/doc/34993620/Apostolat-nr-42"><span style="font-style: italic;">Apostolat în Ţara Făgăraşului</span> nr. 42 - iulie 2010</a>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-30966057546890539412014-01-16T23:43:00.000+02:002014-01-16T23:43:14.817+02:00Beneficiile educaţiei muzicale<header class="entry-header">
<h1 class="entry-title">
<span style="font-size: small;"> Educaţia muzicală timpurie, familarizarea copiilor cu muzica de calitate - are efecte foarte importante. Un articol în aces sens, apărut pe Itsy Bitsy:</span></h1>
<h1 class="entry-title">
<span style="font-size: large;"><a href="http://www.itsybitsy.ro/copiii-si-muzica/" target="_blank">Copiii si muzica </a></span></h1>
</header>
<div style="float: right;">
<img alt="Copiii si muzica" class="attachment-medium wp-post-image" height="202" src="http://www.itsybitsy.ro/wp-content/uploads/2339.jpg" width="225" /></div>
De-a lungul timpului, muzica a fost intotdeauna
un element important in dezvoltarea omului. Arheologii au descoperit
instrumente muzicale care dateaza inca din Antichitate, precum fluiere
cioplite din oase. Muzica ii apropie pe oameni si depaseste barierele
limbajului sau a conventiilor sociale. in unele cazuri, muzica
reprezinta chiar o forma de terapie.<br />
In ceea ce priveste copilul, cercetatorii au descoperit o
imbunatatire considerabila a micutilor care au parte de o educatie
muzicala. Sunt dezvoltate atat intelectul – note mai bune la scoala –
cat si latura afectiva – un comportament social mai bun.<br />
Psihologul Howard Gardner sustine ca oamenii au mai multe tipuri de
inteligente: logica, lingvistica, interpersonala. Gardner este de parere
ca inteligenta muzicala are o importanta egala cu cele mentionate.<br />
<br />
<strong>Importanta muzicii in viata copilului </strong><br />
In primul rand, muzica ii ajuta pe copiii foarte mici sa isi dezvolte
limbajul. Cantecele cu versuri simple si repetitive si o linie melodica
usor de retinut contribuie la imbunatatirea abilitatilor de a forma si
rosti cuvinte ale micutilor si a capacitatii de ascultare a copiilor.<br />
De asemenea, copiii recunosc sunete, ritmuri si intonatii dinainte sa
poata vorbi. Astfel, melodiile ritmate, in care cei mici sunt indemnati
sa bata din palme, sunt indicate pentru progresul lor.<br />
Banuiesc ca multi dintre voi au auzit prin familie sau de la prieteni:
„Pune-i copilului Mozart ca sa creasca destept”. Cu totii, fie ca stiu
fie ca nu, se refera la Efectul Mozart, teoria conform careia muzica
clasica are un efect relaxant asupra creierului.<br />
Studiul a fost initiat de psihologul Frances Rauscher si fizicianul
Gordon Shaw. Ei au demonstrat ca prescolarii care au avut parte de
educatie muzicala – au invatat sa cante la un instrument sau au cantat
intr-un cor – au obtinut note mai mari la teste care masurau
rationamentul, iar mai tarziu au reusit sa inteleaga mai usor concepte
matematice si stiintifice.<br />
Muzica are si un rol educativ. Cu ajutorul unor cantecele simple, copiii
pot retine diferite activitati precum spalatul pe maini sau ora de
culcare.<br />
insa tineti minte! Muzica nu trebuie sa fie o corvoada. Faceti ca
lectiile de pian sa fie un moment pe care cei mici il asteapta cu
nerabdare. Nu ii lasati sa se descurajeze atunci cand ii dor degetele de
la corzile de chitara. Sunt diferite moduri in care puteti sa ii
apropiati pe micuti de universul muzical.<br />
In timp ce se joaca, puneti muzica pe fundal.<br />
Incurajati-i sa se miste pe ritmul melodiilor, sa bata din palme si din picioare.<br />
Dezvoltati-le creativitatea: schimbati impreuna versurile de la cantece cunoscute.<br />
Faceti exercitii de desen pe muzica. Astfel, copilul isi va exprima in mod artistic sentimentele generate de sunete.<br />
<br />
<strong>Copiii instrumentisti </strong><br />
Pianistul Jose Antonio Abreu a fondat in Venezuela, in 1975, programul
educational de muzica El Sistema. Proiectul are in vedere grupurile
sociale vulnerabile sau in pericol. El Sistema este o institutie
finantata de stat, care se ocupa de orchestrele de tineri din Venezuela
si ofera programe de pregatire muzicala pentru cei mici.<br />
Jose Antonio Abreu a observat ca efectele acestui program sunt resimtite
in trei sfere: cea personala/ sociala, cea familiala si cea comunitara.
Dar, precum veti vedea, consecintele descrise mai jos nu se reduc doar
la societatea din Venezuela, ci pot fi intalnite in cazul oricarui copil
care canta intr-un grup – orchestral sau coral.<br />
in sfera personala/ sociala, copiii din grupuri muzicale isi dezvolta
partea intelectuala si emotionala. Cei mici dobandesc principii de
responsabilitate si angajament, generozitate si dedicare. Fiecare
contribuie la realizarea unor obiective colective.<br />
Toate aceste aspecte ii ajuta pe tineri in dezvoltarea personalitatii si
a increderii in sine. De asemenea, punctualitatea, responsabilitatea si
perseverenta sunt elemente ce contribuie foarte mult pe plan scolar.<br />
in sfera familiala, copiii au nevoie de sprijinul parintilor. Micutul
devine un model pentru parinti si incearca sa se perfectioneze. Copiii
din familii nevoiase, in fata succesului si a admiratiei din partea
adultilor, sunt incurajati sa isi dezvolte noi obiective si sa evolueze.
Micutii sunt condusi de speranta pentru conditii sociale si economice
mai bune pentru ei si familiile lor.<br />
in sfera comunitatii, muzica serveste la realizarea spatiilor de cultura, la imbogatirea spirituala si la desavarsirea omului.<br />
<br />
<strong>Terapia prin muzica </strong><br />
O alta functie foarte importanta a muzicii este cea terapeutica. De la o
simpla activitate linistitoare, pana la vindecari fizice si psihice,
muzica indeplineste diferite roluri.<br />
in ceea ce priveste psihicul, melodiile reprezinta o cale excelenta de a
ajuta copiii cu autism si persoanele care se lupta cu stres, anxietate
sau depresie. Acest lucru este posibil datorita faptului ca muzica pune
in functiune intregul creier, cu abilitatile motorii, senzoriale si
intelectuale.<br />
De exemplu, copiii care sufera de autism nu prea intra in activitati
sociale obisnuite. Astfel, muzica le ofera o oportunitate de a se
exprima. Cantecele devin pentru micuti o cale de a da curs liber
emotiilor si de a se elibera de sentimente negative.<br />
Terapia prin muzica este folosita si in cazul persoanelor care sufera
fizic. Adesea, spitalele organizeaza sedinte cu terapeuti pentru
pacienti. De exemplu, cei care au fost afectati de cancer apeleaza la
muzica pentru a face fata stresului, tensiunii si durerii.<br />
De obicei, muzica terapeutica include atat o parte vocala, cat si una
instrumentala. Alaturi de specialisti, copiii invata sa cante, sa
realizeze melodii si, astfel, sa nu se mai concentreze pe durere. Chiar
si nou-nascutii sunt ajutati de cantece; muzica ii ajuta sa isi dezvolte
si sa isi foloseasca simturile – vazul, auzul, simtul tactil etc.<br />
<br />
<strong>Concluzie </strong><br />
Muzica este esentiala pentru evolutia copiilor. Cantecele ii
sensibilizeaza pe micuti si le ofera anumite valori care ar putea fi
dobandite cu greu in alte conditii. De la dezvoltarea psihica, pana la
calmarea fizica, muzica reprezinta o parte esentiala a vietii.<br />
incercati sa creati un mediu muzical pentru micuti de cat mai curand.
Nimeni nu spune ca trebuie sa devina artist. Tot ce veti face va fi sa
contribuiti la cresterea emotionala a micutilor vostri.Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-67204873809976602902013-08-07T17:09:00.001+03:002013-08-07T17:10:08.070+03:00Pedepsele: Poţi să fii drept cu copilul tău? <br />
<div class="content-articol-sapou">
<div class="field field-type-text field-field-sapou-articol">
<div class="field-items">
<div class="field-item odd">
<div class="rtejustify">
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<a href="http://www.blogger.com/null" id="ancora-foto" name="foto"></a>
<br />
<div id="box-foto">
<div id="box-foto-inner">
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2013/07/leave-me-alone.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a><br />
<div style="text-align: center; width: 652px;">
<div id="box-foto-img">
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2013/07/leave-me-alone.jpg" rel="gallery-all" title=""><img alt="" class="imagecache imagecache-imagine_articol_princ imagecache-default imagecache-imagine_articol_princ_default" height="266" src="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_articol_princ/articol/2013/07/leave-me-alone.jpg" title="" width="400" />
</a></div>
</div>
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2013/07/leave-me-alone.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a>
</div>
</div>
<div class="rtejustify">
<br /></div>
<div class="rtejustify">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Poţi să fii drept cu copilul tău? <b>Nu are importanţă dacă un
tată îşi pedepseşte copilul. Dar să-l pedepsească în aşa fel încât
copilul să poată spune în sinea lui: „M-a pedepsit pe drept!"</b>
Nu are importanţă prea mare dacă vorbim cu asprime copilului la nevoie,
dar să vorbim în aşa fel încât copilul să poată spune în sinea lui: „Aşa
îmi trebuie!" Chiar dacă nu o spune cu glas tare, să o spună în sinea
lui. <b>Poate să nu aibă curajul să o spună cu glas tare, dar are mare importanţă s-o spună în adâncul sufletului lui.</b></span></span></div>
<div class="rtejustify">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Să-mi permiteţi să aduc în discuţie <b>un exemplu</b>, pe
care s-ar putea ca unii dintre dumneavoastră să nu-l fi auzit. Un tată
îşi duce la spital copilul căruia trebuia să-i facă o operaţie. Văzând
doctorii, copilul începe să se teamă, să plângă şi să ceară tatălui să-l
ducă acasă: „De ce m-ai adus aici, nu ţi-e milă de mine, nu mă
iubeşti!" Tatăl, desigur, îl lasă la spital, chiar dacă copilul suferă
foarte mult. Când se va face bine este imposibil ca acesta să spună că
tatăl lui a procedat aşa pentru că nu l-a iubit. Este imposibil! Copilul
înţelege. „M-au dus la operaţie, m-a durut, dar trebuia să mă ducă!".
Într-un astfel de caz nu poate rămâne în sufletul copilului sentimentul
că tatăl l-a nedreptăţit, că nu l-a iubit atât cât trebuia. Ori de câte
ori este pedepsit un copil, dacă în sufletul lui se naşte acest
sentiment, că părinţii nu l-au nedreptățit, ci l-au pedepsit pentru
binele lui şi din dragoste, atunci poate fi pedepsit fără teamă. Altfel,
copilul va fi într-un război permanent cu părinţii.</span></span></div>
<div class="rtejustify" style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a href="http://www.doxologia.ro/familie/sfaturi-utile/poti-sa-fii-drept-cu-copilul-tau" target="_blank">(<b>Arhim. Simeon Kraiopoulos, </b><i> </i></a></span></span></div>
<div class="rtejustify" style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a href="http://www.doxologia.ro/familie/sfaturi-utile/poti-sa-fii-drept-cu-copilul-tau" target="_blank"><i>Părinți și copii – Despre educația copiilor, vol. I, </i>Editura Bizantină, p. 135)</a></span></span></div>
Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-60182913912493469212013-05-11T14:07:00.001+03:002013-05-11T14:07:18.688+03:00Cine sunt eu?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/2529-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/2529-1.jpg" /></a></div>
<i><b>Pentru o dezvoltare completa, avem nevoie de putere interioara si de
liniste sufleteasca. Un interviu cu Maica Siluana Vlad</b></i>
<br />
<br />
<div class="MsoNormal">
<span>Atat in jurul nostru, cat si in
interiorul nostru suntem acaparati de zgomote si inecati in agitatie.
Pentru o dezvoltare corecta, ca parinte si ca om in societate, este
necesar sa ne gasim linistea, pacea si tacerea dinauntrul nostru.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.:
„Cine sunt eu?” este o intrebare la care se tot cauta raspunsuri. Se
incearca raspunsuri de sute de ani, din partea celor mai mari autori din
istorie.</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>Doar
ca pare ca, acum, timpurile sunt atat de tulburatoare si tulburate,
incat chiar nu prea mai stim cine suntem si ce am avea de facut ca sa
primim liniste si pace, sa putem oferi blandete si iubire.</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.: </span></strong><span>Nu
stim cine suntem si nici nu o sa aflam. Suntem o mare taina. Cautam un
raspuns cu emisfera stanga a creierului, cea rationala, la o intrebare
pusa de inima omului, de adancul sau. Ca om, am aceasta nevoie de a fi,
de a ma simti ca sunt in identitatea mea, si nu de a-mi defini
identitatea.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Va veni vremea cand
fiecare va sti cine este pentru ca, atunci, chiar va fi cine este.
Deocamdata, nu avem raspuns pentru ca nu suntem. Numai Dumnezeu este Cel
ce este. Eu sunt cea care voi deveni. Sunt o realitate in devenire.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Aici
este, in acelasi timp, si o taina abordabila. Adica: eu sunt cea care
m-am nascut in 1944, in comuna Valcele. Eu sunt cea din clasa I, eu sunt
cea din clasa a VII-a, eu sunt cea din anul I de facultate, eu sunt cea
de acum 10 ani, eu sunt cea din clipa asta. Deci, eu sunt acel cineva
care zice „eu sunt”.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Nu mai este
aproape nicio legatura, nici fizica, nici chimica, intre mine si cea
care eram la sase luni. Si totusi, in mine exista o permanenta care ma
face sa spun despre mine „eu sunt”.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Cam
acesta ar fi, sa zicem, firul de care ne putem agata in a ne accepta ca
taina. Si vom afla mai multe dcat atat din intrebarea „Cine sunt eu
pentru tine?”.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Eu pot sa spun o
multime de lucruri despre mine (ce fac, cati ani am, pe la ce emisiuni
am fost), dar nu stiu ce inseamna pentru tine asta. Cine sunt eu pentru
tine?</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Vom afla ca suntem cineva
pentru altcineva. Si, daca suntem atat de nefericiti si de bulversati,
este pentru ca noi nu suntem pentru altul, ci suntem pentru noi insine.
Daca spun „eu” mereu, se creeaza aceasta structura psihologica in mine,
care se da drept mine si de care este ca un cancer. Si atunci, ce voi
face? Te voi impinge ca sa fiu eu. Am nevoie de tine numai daca ma
confirm pe mine.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Ori, ca sa fiu
eu, sa ma apropii de mine, este nevoie sa il aud pe cel ce ma cheama.
Este important sa ma lepad de acest „eu” ce este facut din niste
straturi.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Sunt specialisti in
sufletul omenesc, psihologi si psihoterapeuti ce spun lucruri atat de
adevarate despre om. La suprafata avem un „eu” protector ca sa acoperim
„eu-ul” ranit. Iar acel „eu” autentic este ingropat pe undeva prin
adancul sufletului nostru.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Mantuitorul
ne spune sa ne lepadam de noi insine, adica de toate aceste protectii
pe care ni le-am construit. Ne spunem sa ramanem vulnerabili si El ne va
infiinta, adica ne va aduce la statutul si la dimensiunea de persoana.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Omul
are aceasta dimensiune de subiect, de „cine”. Dar, este ca o intrebare,
ca o posibilitate. O varianta este ca omul poate sa se determine si sa
aiba tendinta sa se defineasca, rupandu-se de ce este el, alunecand spre
starea de individ – „al meu”, „pentru mine”. Ma definesc prin statut,
functie, roluri, ce am, ce fac.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Sau,
in partea cealalta, catre „a fi persoana”, unde sunt numai pentru ca
sunt in relatie cu tine, sunt pentru tine, sunt cu tine, impreuna cu
tine si nu impotriva ta.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Si
atunci, gandeste-te cum arata viata omului traita pentru celalalt. Dar
nu in sensul ca „iti fac pe plac ca sa ma placi” – sunt foarte multi
care au impresia asta. Cam aici este jocul.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.:
Aici este jocul. Dar care este motivul pentru care multi dintre noi
incearca sa obtina un statut, incearca sa afle cine sunt, obtinand
bunuri materiale, recunoastere publica, copii care sa fie implinirea
visurilor ca parinti (respectiv de nota 10, imbracat intr-un anume fel)?
De ce simtim nevoia sa facem toate aceste lucruri? Si cum putem sa ne
indepartam de ele?</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.: </span></strong><span>Fereasca
Dumnezeu sa ne indepartam! Acestea sunt lucruri bune. Pentru ca asa
ne-a facut Dumnezeu. Ne-a facut cineva, ne-a facut stapani peste tot
Pamantul, ne-a zis sa ne inmultim si sa umplem Pamantul. Sunt darurile
lui Dumnezeu si misiunea noastra pe lume.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Doar ca, le implinim prost. In loc sa vreau sa fiu stapanul Lumii, eu ma las stapanit de Lume. Si alerg dupa ce mi se da.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Primul
pas pentru a ma vindeca este sa devin stapan pe putinul pe care il am
deocamdata. Deocamdata, mie imi apartine trupul meu. Este necesar sa ma
invat sa devin stapan peste trupul meu. Cand ii dau, ce ii dau, cum ii
dau.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Apoi, ma concentrez sa devin stapan peste sufletul meu – dorintele mele, poftele mele etc.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Daca
le administrez pe toate acestea bine, cu ajutorul lui Dumnezeu (pentru
ca altfel nu pot), Dumnezeu zice „Peste putine ai fost credincios, peste
multe te voi pune”. De aici incolo, incepe bucuria.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Deci,
in clipa in care ai invatat sa iti stapanesti aceste porniri care te
hartuiesc in toate felurile, poti sa stai de vorba cu sufletul tau.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Avem
nevoie sa ascultam aceasta voce adanca si sa Il intrebam pe Dumnezeu
cum ne implinim nevoia de a fi recunoscut. Ca sa nu ajungem pe cai
laturalnice, care sunt niste fundaturi, niste caricaturi.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Dar
sa nu ne amputam sufletul. Sa nu ne inchipuim ca a te duce la biserica
si a te duce la Dumnezeu iti scoate organele poftitoare, iti ia
dorintele. Ne orientam catre sursa, catre izvorul adevarat.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: Cum putem sa ne ascultam vocea aceea interioara? Pentru ca, uneori, de atata zgomot de fond, nu mai auzi vocea interioara.</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span> Si bine facem ca nu o auzim. Cine stie ce gargauni mai sunt pe acolo. (razand)</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: (razand) Dar poate ca pierdem, pe langa gargauni, si semnele bune.</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span>
Asa este. Ca sa putem sa ne ascultam pe noi, nu trebuie sa ajungem la
vocea interioara, ci la tacerea interioara. Dumnezeu ne vorbeste in
tacere. Sufletul nostru Ii vorbeste lui Dumnezeu in tacere. Ca sa putem
sa ajungem la noi insine, trebuie sa ajungem la nucleul de tacere. (Si
apoi, si gargaunii au ratiunea lor.)</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Dar
semnificatia este in acel camp de tacere care nu e nimic. Tacerea este
mai speciala decat vorbirea. Pentru ca putem vorbi in desert, putem
vorbi ca sa treaca vremea, dar nu putem sa tacem fara sens. In tacere
este un sens care ne scapa.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Deci,
avem nevoie sa trecem de frica aceea ingrozitoare. Pentru ca, din clipa
in care intram inauntrul nostru, ne intampina o frica, o senzatie de
gol, de harmalaie. Si atunci, dam drumul la televizor, ne inconjuram de
zgomote, pentru a scapa de intalnirea aceea terifianta cu noi insine,
asa cum suntem.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Acesta este
semnul ca noi nu mai suntem in stare sa dorim sanatatea. Gandeste-te.
Daca te duci la medic si afli ca ai o boala, ce faci? Incepi un
tratament. Doresti sa te vindeci; in loc sa negi ca ai avea vreo
problema si sa mori. Asa este si aici.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Suntem
plini de harmalaie, de voci si asa mai departe. Ma duc la doctorul
sufletului meu sa ma vindece. Puterea pe care o primesc prin harul de la
Biserica, prin Sfintele Taine, ma ajuta sa strabat aceste vami ale
vazduhului, din interiorul meu si sa ajung la tacere.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Daca omul ar tacea in fata lui Dumnezeu macar un sfert de ora din 24 de ore, viata lui ar fi cu totul alta.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: Cand este bine sa ne ducem copiii la biserica? De la ce varsta?</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span>
Dintotdeauna. Ii ducem de cand sunt in burta mamei. Copiii nostri sunt
in semintele, in celulele noastre. Daca noi mergem la biserica, merg si
celulele noastre. Creste in burtica, creste si in biserica. Se naste,
este in biserica.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Este absolut vital pentru copil sa il primeasca pe Dumnezeu, sa se impartaseasca de Dumnezeu inca din burtica mamei.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: De cand este bine sa spovedim un copil? De la ce varsta?</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.: </span></strong><span>Nu
il spovedim noi, il spovedeste Parintele. Varsta pentru spovedanie este
la 7 ani, cand se creeaza structurile cerebrale care fac ca viata sa
fie responsabila. Pana atunci, copilul nu este responsabil de faptele
lui, ci doar parintii sai.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: Postul si copiii? Copiii trebuie sa tina post inainte sa se spovedeasca?</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span>
Nimeni nu tine post inainte sa se spovedeasca. Spovedania nu este
legata de post, decat printr-o obisnuinta, printr-un obicei. Cand
oamenii nu se mai spovedeau des, Biserica ii indemna ca o mama sa tina
macar post.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Daca oamenii nu tin
tot postul randuit de Biserica, atunci preotul poate sa le spuna sa tina
macar trei zile post inainte de spovedanie sau impartasanie. Aici sunt
multe lucruri care nu sunt intelese corect.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Copilul
posteste impreuna cu parintii si cu intreaga familie, dupa putinta lui.
Asa cum si oamenii postesc dupa putinta lor. Pana la 7 ani nu se pune
problema sa nu manance carne, apoi branzeturi – pana la 12 ani. Nu mai
stiu exact.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Dar copilul doreste
sa posteasca, daca a trait intr-o familie cu post. Ii face placere sa
posteasca si o simte ca pe o dragoste. Copilului ii place sa isi arate
dragostea prin fapte. Am vazut la multi copii ca postul este un act de
dragoste catre Dumnezeu. Ei simt ca Dumnezeu le daruieste ceva special.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.:
As vrea sa stiu daca legatura aceea cu tacerea din noi, ca parinti,
poate fi construita daca ne ducem copiii la biserica din timp, prin
crearea acestei legaturi dintre copil si Dumnezeu.</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span>
Da, se poate. Sunt momente in Sfanta Liturghie cand se tace in
biserica. Depinde si cum traieste comunitatea respectiva, depinde si de
Parinte cum isi educa enoriasii. Sunt momente de tacere si copiii invata
sa taca, invata sa se bucure. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Apoi,
mai este important sa invatam ca si acasa copilul are nevoie sa taca;
si la scoala. Parintii pot face din asta un joc: intorc o clepsidra si,
pana se scurge nisipul, stabilesc un moment de tacere.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>De
asemenea, copilul are nevoie sa invete sa se uimeasca, sa se minuneze.
Se zice ca cea mai profunda tacere este „de iti sta mintea in loc”. Sa
ii invatam pe copii sa le „stea mintea in loc cat mai des”. Ori, noi le
punem mintea in vartej – le punem jocuri pe calculator, desene animate –
ca sa scapam de ei.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Sunt o
multime de modalitati simple de a trai in tacere, de a ajunge la liniste
si pace si, in acest fel, de a te ajuta sa traiesti si momentele de
indoiala.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Este foarte important
sa ne invatam copiii ca indoiala face parte din viata noastra; la fel si
frica. Si sa le ascultam temerile, nu sa ii injosim pentru ca le este
frica.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Uneori asigurarile de
genul „nu o sa te doara” sunt false. Copilul este viu si trebuie sa
treaca prin experiente reale. Altfel, el nu va mai avea incredere.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>A.T.: Apropo de incredere, e bine ca un parinte sa isi marturiseasca indoielile, fricile si neputintele in fata copilului lui?</span></strong></div>
<div class="MsoNormal">
<strong><span>M.S.V.:</span></strong><span>
Nu pana la a-l impovara, dar, cand sunt evidente, da, este necesar. De
exemplu, daca parintele este incruntat sau trist, copilul se sperie.
Daca parintii ii explica celui mic ce s-a intamplat, copilul va
intelege. Daca ne ascundem emotiile, il invatam si pe copil sa minta.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span>Copilul are nevoie sa inteleaga ca tata si mama nu sunt perfecti, dar ca se pot perfectiona si ca se ofera lui Dumnezeu.</span></div>
<span>Daca
nu ne marturisim fricile, copilul ajunge sa isi creada tatal zeu si, la
prima greseala, s-a terminat cu orice incredere. Dar, daca te vede ca
lupti cu slabiciuni, intelege adevarul.</span><br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<span><i><b><a href="http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Stil-de-viata/Meditatii-pentru-parinti/Cine-sunt-eu-articol-2529.html" target="_blank">Un interviu realizat de Adriana Titieni, în cadrul rubricii "Meditatii pentru parinti" de la Radio Itsy Bitsy.</a></b></i> </span> </div>
Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-65252040421002435202013-05-11T12:09:00.000+03:002013-05-11T14:09:17.607+03:00Anunţuri: Conferinta Ai copil ajunge la Brasov<br />
<div style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;">
<a href="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/2533-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img alt="Conferinta Ai copil ajunge la Brasov" border="0" class="encPic" src="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/2533-1.jpg" /></a><br />
<br />
Cu totii, fie adulti, fie copii, ne aflam intr-un mediu extrem
de solicitant si stresant. Descopera cum poti fi mai disponibil la
nevoile familiei tale, in conferinta „Ai copil. Invata sa fii parinte!”
din Brasov.<br /> </div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<br />
Intalnirea are loc miercurea
viitoare (22 mai), de la ora 18.30, la Sala de spectacole a Centrului
Cultural Reduta. Conferinta este sustinuta de trainerul Sorin Mihalache,
iar intrarea este libera.<br />
Cu o tema numita „Mami, eu cresc!
Tu ce faci? Invataturi despre atentie”, evenimentul iti va prezenta cum
sa acorzi copilului tau atentia de care are nevoie pentru a creste
sanatos si implinit.<br />
Vei afla mai multe despre ce inseamna sa
facem mai multe lucruri in acelasi timp, ce efecte are acest
comportament si daca este benefic sau nu pentru relationarea cu cei
mici.<br />
De asemenea, vei intelege cum influenteaza lipsa de
atentie a parintilor starea copiilor si cum se creeaza o relatie
calduroasa si armonioasa intre parinti si copii.<br />
In plus,
sambata, 25 mai, esti invitat sa participi la Atelierul Experiental
„Invataturi despre Atentie”, sustinut tot de Sorin Mihalache. Intalnirea
se va desfasura pe parcursul intregii zile, de la 09.00 la 19.00, la
Sala TP8 a Facultatii de Litere din Brasov.<br />
Taxa de
participare este de 150 de lei de persoana sau 200 de lei „Pachetul
pentru doua persoane”. Inscrierile se fac fie prin e-mail, la adresa <a href="http://itsybitsy.ro/monica.bacila@gmail.com">monica.bacila@gmail.com</a>, fie prin telefon, la numarul 0725.437.404.<br />
Sorin
Mihalache este Asistent dr. la Centrul de Cercetare Interdisciplinara
in Religie, Filosofie si Stiinta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din
Iasi. De asemenea, este trainer experimentat in Comunicare si
Dezvoltare personala, formator atestat CNFPA, licentiat in matematica si
teologie ortodoxa, master in teologie ortodoxa, fizica teoretica si
psihologie.Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-60008779275941340712013-04-08T21:23:00.000+03:002013-04-08T21:34:38.912+03:00Cum se imbecilizează copiii în şcoalăTot din seria discursurilor anti-spălare pe creier prezentate de radio Itsy Bitsy, o prezentare realizată de Sir Ken Robinson.<br />
Mi s-a părut o perspectivă profund creştină - copiii sunt dăruiţi de Domnul cu mulţi talanţi, iar noi cel mai adesea nu îi vedem sau îi forţăm să intre în matriţele pe care le visăm noi, ca să ne împlinim prin ei.<br />
Împărţirea aceasta între academic şi non-academic este ucigătoare.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRCLcWKIiKr77gZSKapW2vdlA3WXVLkd8Pfw2DVM9t4m7cQTULmkPETSpKcIL5W-3piprAPvUijZfyoK2GwJlT92ShF-1-0tQUYccK0uKdrJJXG5UrF1gnq1w2l8c2YH0MZ0gqBJmGv6BP/s1600/academic+si+non+academic.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRCLcWKIiKr77gZSKapW2vdlA3WXVLkd8Pfw2DVM9t4m7cQTULmkPETSpKcIL5W-3piprAPvUijZfyoK2GwJlT92ShF-1-0tQUYccK0uKdrJJXG5UrF1gnq1w2l8c2YH0MZ0gqBJmGv6BP/s320/academic+si+non+academic.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
O altă realitate pe care o călcăm în picioare - succesul înseamnă colaborare, nu concurenţă. Suntem toţi membri ai aceluiaşi Trup, avem roluri diferite, ne completăm, după cum minunat ne-a creat Dumnezeu. Nu trebuie să ne dăm reciproc în cap pentru a ne face loc, dimpotrivă - împreună suntem mai puternici.<br />
<br />
Iată un <a href="http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Discursuri-anti-spalare-pe-creier/Greselile-in-educatie-aruncarea-copiilor-in-sistem-articol-2484.html" target="_blank">sumar realizat de Oana Anghel</a> şi prezentarea:<br />
<br />
<blockquote class="tr_bq">
"<i>„Noi inca ne educam copiii la pachet. Ii trecem prin sistem pe grupe de
varsta. […] E ca si cand cel mai important lucru despre ei este anul de
fabricatie.”</i> – Sir Ken Robinson<br />
<br />
<br />
Sistemul
actual de invatamant este depasit. In scoala, copiii au rareori
permisiunea de a fi creativi – referatele trebuie sa urmeze aceleasi
idei, nu este loc de teorii diferite.<br />
<br />
<div class="MsoNormal">
Iar
daca elevii se plictisesc si nu mai sunt atenti la ore ii pedepsim sau
spunem ca este ceva in neregula cu ei. Sa fie asta o abordare corecta?</div>
<div class="MsoNormal">
In
prezentarea de mai jos, Sir Ken Robinson, expert in educatie, explica
ce este gresit la sistemul de invatamant actual. Copiii nu mai inteleg
rostul scolii, mai ales atunci cand vad atatia oameni de succes, care nu
au o educatie superioara.</div>
<div class="MsoNormal">
Sistemul
educational din prezent a fost conceput in perioada iluminismului,
pentru a alfabetiza cat mai multi oameni, astfel incat sa fie mai
eficienti, din punct de vedere economic.</div>
</blockquote>
<div class="MsoNormal">
<blockquote>
Sir
Ken Robinson comenteaza asupra efectelor educatiei standardizate asupra
copiilor. Este cea mai buna metoda sa ii impartim pe clase dupa varsta?
Oare nu le ingradim creativitatea cu materii care par invechite si
inutile?"</blockquote>
Pentru limba română, selectaţi în loc de English 100% - Romanian 100% . Sub filmuleţ aveţi textul transcriptul în română.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<iframe frameborder="0" height="360" src="http://dotsub.com/media/58707cf2-f861-46dd-95c3-62020b4ec8c8/embed/" width="640"></iframe>
*
<iframe frameborder="0" height="385" src="http://dotsub.com/media/58707cf2-f861-46dd-95c3-62020b4ec8c8/ts/rum" width="100%"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-83695889122926832412013-04-08T18:16:00.002+03:002013-04-08T18:17:27.319+03:00Copiii şi televizorul/calculatorulEmisiunea "Garantat 100%" - TVR1 - 31 martie 2013<br />
Invitat: Virgiliu Gheorghe<br />
Realizator: Cătălin Ştefănescu<br />
<div style="text-align: center;">
* </div>
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="http://www.youtube.com/embed/xags3wgsjpM?rel=0" width="480"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-79295210962590451462013-03-28T21:43:00.001+02:002013-03-28T21:44:58.828+02:00Un interviu despre alăptareRomânia se află în coada clasamentului european la alăptare - doar
12% dintre copii sunt alăptaţi exclusiv la sân vreme de 6 luni. Motivele sunt diverse: în general despărţirea mamei de copil imediat
după naştere, când ar trebui să înceapă şi alăptarea, după care apar
probleme, dar şi lipsa de informare şi panica indusă mamelor. (Despre miturile diverse legate de naştere puteţi citi <a href="http://catehezepentruparinti.blogspot.ro/2013/03/mituri-despre-nastere.html" target="_blank">aici</a>.)<br />
Astfel, copiii sunt hrăniţi cu surogate şi sunt lipsiţi de hrana minunată rânduită de Dumnezeu în firea femeii şi naturaleţea naşterii. <br />
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/JqGDGCHErgI?rel=0" width="560"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-60732691916726908452013-03-28T21:32:00.002+02:002013-03-28T22:27:37.929+02:00Mituri despre naştere<b>Naşterea şi momentele de după naştere sunt extrem de importante atât pentru copil, cât şi pentru mamă, şi sănătatea familiei. Din păcate dezvoltarea medicinii şi a spitalizării a adus cu sine, pe lângă toate beneficiile, şi o serie de idei false, care au îndepărtat femeile foarte mult de naturaleţea sarcinii şi a naşterii unui copil, aşa cum a rânduit-o în chip minunat Dumnezeu.
Astăzi sarcina este privită ca o boală, care necesită obligatoriu spitalizare şi tot felul de intervenţii.</b><br />
<b>Despre toate acestea şi alte falsităţi promovate pe acest subiect, un interviu cu moaşa Irina Popescu, realizat în cadrul emisiunii Sănătatea FM, la Radio France Internationale:</b><br />
<div style="text-align: center;">
* </div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/C0X41CqtMjc" width="560"></iframe> </div>
<br />
<br />
"Sunt poveşti mincinoase pe care multe femei le cred, pe care unii medici le promovează:<br />
<ol>
<li>
<b>Moaşa e o asistentă din maternitate - FALS</b>
</li>
</ol>
Moaşa nu e femeia care a auzit şi ea câte ceva despre naştere şi stă pe
lângă medic la naştere, ci este un cadru medical care a absolvit o
secţie specială a Facultăţii de Medicină şi are o licenţă în domeniu.
Moaşa de ultimă generaţie (noţiune reglementată prin lege) este
specialistul competent în sarcină fiziologică, naştere şi post-partum
fiziologic – ea poate urmări şi gestiona sarcina, naşterea şi tot ce îi
urmează (atât în cazul mamei, cât şi al copilului). Confuzia e oarecum
firească, în condiţiile în care, în timpul comunismului, moaşa a fost
scoasă din scenă, pentru că totul s-a instituţionalizat. De atunci şi
până în 2003, moaşa era într-adevăr orice asistentă medicală din
maternitate, fără pregătire specială şi fără competenţe. Abia din 2003,
ne-am aliniat şi noi la normele europene şi avem Facultate de Moaşe în
toate centrele universitare de medicină. De atunci, <u>moaşa se formează după 4 ani la Facultatea de Medicină</u>.
E important ca femeile să cunoască diferenţa dintre asistenta de
obstetrică-ginecologie din sala de naşteri şi moaşa, care poate asista
şi îngriji femeia sănătoasă în perioada ei fertilă – asta înseamnă chiar
înainte de conceperea unui copil, în sarcină, la naştere, în perioada
dintre naşteri.. etc. Medicul de familie este cel care poate şi trebuie
să îndrume femeia către o moaşă.<br />
<ol>
<li value="2">
<b>Cezariana e întotdeauna mai uşoară decât naşterea naturală – FALS</b>
</li>
</ol>
Depinde din perspectiva cui privim – cezariana este într-adevăr mai
uşoară, mai simplă şi mai eficientă pentru medic. E vorba de o
intervenţie chirurgicală de maxim o oră – copilul e extras, mama e
cusută şi gata. De cele mai multe ori, cezariana e programată când e
convenabil pentru medic (când e de gardă sau când îi e la îndemână).
Altfel, ar însemna 5 săptămâni de disponibilitate pentru fiecare gravidă
(zi şi noapte) – naşterea naturală se poate întâmpla oricând în
intervalul 37-42 de săptămâni. <u>Deci naşterea naturală e mai complicată în primul rând pentru medic</u>,
din punct de vedere al gestionării timpului – asist naşteri naturale şi
vă spun cu mâna pe inimă că aşa este. Naşterea poate surveni oricând în
acest interval de 5 săptămâni şi trebuie să fii disponibil pentru
fiecare femeie. Altfel... nu am cunoscut femei care să îmi spună cât de
uşor le-a fost după cezariană.<br />
<ol>
<li value="3">
<b>Cezariana nu doare – FALS</b>
</li>
</ol>
Nu avem cum să naştem fără durere – nu s-a inventat încă o asemenea
metodă. Ideea că vreau să fug de durere şi aleg cezariana e un mit. <u>Naşterea presupune durere, indiferent dacă este vorba de naştere naturală sau cezariană.</u>
Cezariana presupune durere post naştere, faţă de naşterea normală.
Sigur că avem calmante şi gestionăm şi asta, însă cel mai mare
dezavantaj al cezarienei este că mama proaspăt operată (şi nu este o
operaţie deloc uşoară pentru mamă), nu e capabilă să îşi îngrijească
copilul mult aşteptat, nu este în puteri. Fireşte că dacă ai făcut
cezariana pentru a salva viaţa unui copil sau a mamei, riscul ăsta
păleşte. Dar atunci când ai făcut-o degeaba, senzaţia asta de depresie
rămâne. O mamă suferă că a trecut prin sarcină, prin operaţie, are
copilul, dar nu e capabilă să se ocupe de el.<br />
<ol>
<li value="4">
<b>O cezariană atrage o altă cezariană – FALS. </b>
</li>
</ol>
Multe femei cred că dacă au născut un copil prin cezariană, nu pot
alege să îl nască natural pe următorul. Ba chiar mulţi medici le spun
mamelor că o cezariană obligă la o naştere următoare tot prin cezariană.
O cezariană – întotdeauna cezariană. Este o minciună. În alte ţări nu
există această indicaţie inventată. Studiile medicale internaţionale
arată că <u>o femeie care avut o cezariană are peste 90% şanse să nască natural</u>.
Deci vorbim de un procent foarte mare, practic e ca şi cum nu ar fi
existat această operaţie; şansele de a naşte natural sunt aceleaşi şi
dacă nu a existat o cezariană înainte. E adevărat că în ţările în care e
bine reglementată naşterea acasă, naşterea naturală după o cezariană se
întâmplă în centre de naştere sau în maternitate, nu acasă. Deci e o
naştere cu un risc oarecum mai crescut, dar poate merge foarte bine. Şi
merge foarte bine, vă spun din experienţa alături de mame care au ales
naşterea naturală după o cezariană.<br />
<ol>
<li value="5">
<b>Naşterea naturală după o cezariană e mai riscantă decât o a doua cezariană – FALS</b>
</li>
</ol>
Studiile medicale spun că <u>cezariana după cezariană implică riscuri mai mari</u>,
atât pentru mamă cât şi pentru copil, decât o naştere naturală după o
cezariană. Odată ce ai intervenit chirurgical major, redeschizi acea
veche operaţie, supui femeia unei noi recuperări, organismul este din
nou stresat de această intervenţie majoră... Depinde însă dacă prima
operaţie a fost o cezariană la cald (adică făcută după declanşarea
naturală a naşterii) sau o cezariană la rece (cum se întâmplă în cele
mai multe cazuri, adică programată de medic la o dată convenabilă pentru
el). Dacă avem o cezariană la cald, riscurile sunt oricum mai mici, mai
ales pentru copil, care este pregătit să se nască pentru că el a
declanşat naşterea. Nu vreau să generalizez, sigur că nu se întâmplă
asta în toate cazurile, dar ideea e că nu ar trebui să se întâmple în
nici măcar un caz. <u>Cezariana la rece – adică extragerea copilului
înainte de începerea travalilului – nu este sănătoasă nici pentru mamă,
nici pentru copil</u>. Faptul că un procent foarte mare de femei este
manipulat din cauza timpului scurt al medicului, care nu vrea să se
trezească noaptea, este frustrant. Cezariana la rece nu ar trebui să se
întâmple nici în 1% dintre cazuri. Ori e tocmai invers: cezariana la
rece e în 99% dintre operaţii, iar 1% cred că e cezariana după
declanşarea naşterii naturale. Copilul e scos înainte să fie pregătit,
fără ca plămânii lui şi organismului să fie pregătite să se adapteze
mediului în care vine. Există indicaţii clare pentru cezariană, doar
acelea trebuie respectate.<br />
<ol>
<li value="6">
<b>Naşterea naturală nu e recomandată când copilul are cordonul ombilical după gât – FALS</b>
</li>
</ol>
Cei mai mulţi copii au cordonul ombilical după gât şi este normal să
fie aşa. Înseamnă că acel cordon e lung şi ne bucurăm când îl vedem după
gât... Iar dacă nu îl are înainte de naştere, el se poate înfăşura după
gât în timpul travaliului şi nu e o problemă nici asta. <u>Circulară de cordon egal cezariană – e unul dintre cele mai mari mituri din România legat de indicaţia cezarienei</u>.
Şi e o păcăleală. Am cunoscut medici – e drept că nu sunt medici români
– care mi-au spus că ei nu anunţă niciodată femeia dacă e sau nu e
cordonul ombilical după gâtul copilului. De ce? Pentru că nu e nevoie să
se panicheze pentru ceva normal; poate femeia are impresia că acel
copil respiră pe gât, ceea ce e fals... La noi însă e fix invers:
medicii sperie femeile cu asta. Iar femeile îi cred.<br />
<ol>
<li value="7">
<b>Care e distanţa recomandată între două naşteri?</b>
</li>
</ol>
<u>Ideal ar fi să nu rămână gravidă în primele 6 luni după o naştere</u>.
E perioada în care organismul se reface. Mai există ideea şi cu 9 luni –
chipurile 9 luni a fost sarcina, e nevoie de alte 9 luni pentru a se
reface. Dar după 6 luni, e absolut în regulă să rămână din nou
însărcinată, din punct de vedere medical. Dacă vorbim de o cezariană
după o altă cezariană, e recomandat să treacă măcar un an şi jumătate
între ele (nu între sarcini, ci între operaţii).<br />
<ol>
<li value="8">
<b>Nu e bine să alăptezi în timpul sarcinii - FALS</b>
</li>
</ol>
Alăptarea unui copil în timp ce ai rămas însărcinată cu următorul, nu este nicio problemă. <u>Femeia poate alătpta fără grijă, nu există riscuri</u>.
Ba poate alăpta şi în tandem, după a doua naştere. Adică alăptează
primul copil, dacă mai e nevoie, cum şi pe cel nou-născut. Se întâmplă
din fericire tot mai mult şi în România, unde femeile încep să afle că
este chiar recomandat, nu doar că nu e riscant.<br />
<ol>
<li value="9">
<b>Femeile cu miopie nu pot naşte natural – FALS </b>
</li>
</ol>
Sunt multe femei care cred asta şi nu este adevărat. Există nişte teste
pentru cele cu miopie foarte mare la care se măsoară de fapt riscul
dezlipirilor de retină. Nici când există un asemenea risc (iar riscul
poate exista şi la persoane care nu au miopie) indicaţia nu este de
cezariană neapărat, ci de a nu forţa expulzia copilului în timpul
naşterii. Adică exact acel îndem greşit de a împinge, pe care îl aud
multe femei în timpul naşterii: împinge tare, luuuung. Nu e nevoie de
aşa ceva, copilul se va naşte în ritmul lui, fără această forţare
inutilă. Mai ales dacă ajutăm femeia cu o poziţie firească la naştere,
cu forţa gravitaţiei.<br />
<ol>
<li value="10">
<b>Naşterea trebuie să aibă loc pe masa de consult ginecologic – FALS</b>
</li>
</ol>
Eu nu am aşezat nicio femeie care năştea pe masa de consult ginecologic şi nici nu s-a aşezat vreuna din dorinţa ei. <u>Dacă laşi femeia să îşi aleagă poziţia naşterii, sigur nu va naşte pe spate</u>.
Aşa ne spun şi alţii care au făcut experimentul ăsta. Unele stau în
picioare, altele stau pe vine, pe palme şi genunchi... depinde. De ce e
aşa? Pentru că atunci când stai pe spate, bazinul are cele mai mici
diametre, pelvimetria ne arată că este cel mai închis. Atunci de ce nu
facem loc bebeluşului, de ce nu o lăsăm să aleagă cum naşte? Am auzit
tot felul de răspunsuri de la medici: pentru că eu nu mai văd nimic,
pentru că eu nu ştiu unde să stau, pentru că nu mai pot să fac
epiziotomia (care în realitate nu e necesară decât pentru puţine
cazuri), pentru că nu ştiu dacă trebuie să intru şi eu în cadă cu ea...
Da, inclusiv pe asta am auzit-o! Deci nu, nu e nevoie să intre nimeni în
apă cu ea, dacă alege să nască în apă. Dacă ascultăm copilul şi este
ok, nu avem nicio indicaţie medicală de a interzice o poziţie sau alta
pentru naştere. În plus, copilul se oxigenează mai bine când mama nu stă
pe spate. Ştim că în ultimele perioade ale sarcinii, medicii ne
sfătuiesc să nu dormim pe spate, ca să se oxigeneze bine copilul. E
valabil şi în timpul nasterii. Copilul tot acolo este, oxigenarea la fel
funcţionează.<br />
<ol>
<li value="11">
<b>Femeile mici nu pot naşte natural – FALS</b>
</li>
</ol>
Femeile scunde sau slabe nu sunt defecte, iar un copil care s-a
dezvoltat într-o femeie mică, are toate şansele să se şi nască prin
bazinul acelei femei. E drept că în natură există şi trifoi cu patru
foi, deci există excepţii, dar pentru asta suntem pregătiţi cu toate
intervenţiile necesare. Dar nu poţi spune unei mame care nu are fractură
de bazin sau displazie severă de şold că nu poate naşte. Dacă o femeie
are un metru şi jumătate, nu înseamnă că nu poate naşte. Şi am văzut
asta întâmplându-se în maternităţi, din păcate. Le spun să treacă la
măsurători, după care la operaţie - că sunt prea mici şi nu pot naşte.
Ba chiar cu numărul de la pantofi! Pare o glumă, dar se întâmplă. Nu îmi
dau seama dacă unii medici chiar mai cred astea sau doar manipulează
femeile. <u>Deci e bine să ştim că înălţimea sau greutatea mamei,
miopia, îngustimea bazinului, numărul de la pantofi şi alte asemenea, nu
au legătură cu naşterea şi cu indicaţia de cezariană</u>. O femeie
mică, slabă, mioapă, cu 36 la pantofi şi cu ochelari, ba chiar şi cu
cordonul înfăşurat după gâtul copilului, poate naşte natural din punct
de vedere medical. <u>Doar travaliul stabileşte dacă e nevoie de vreo intervenţie.</u> Ştim că articulaţiile devin mobile în timpul travaliului, iar bebeluşul îşi face loc. <u>Mărimea bebeluşului e alt mit</u>
– ba e prea mic şi nu se poate naşte, ba e prea mare şi nu încape. De
regulă copilul se poate naşte natural, nu există aici nici prea mare,
nici prea mic. Dar proba de travaliu presupune ca naşterea să se
declanşeze în mod natural, iar majoritatea mamelor nu au şansa acestei
situaţii – benefice atât pentru ele, cât şi pentru copil. Cred că e o
teamă a medicului – decât să monitorizeze travaliul, preferă să îl
extragă prin operaţie.<br />
<ol>
<li value="12">
<b>De ce creşte numărul naşterilor prin cezariană?</b>
</li>
</ol>
Cred că în România am trecut de apogeul cezarienei, simt o descreştere –
deşi e adevărat că eu lucrez cu o nişă anume de femei, care preferă
naşterea naturală. Dar suntem totuşi în top la nivel european. De pildă,
în Bucureşti, rata naşterilor prin cezariană depăşeşte 70%. <u>Sunt spitale de stat care depăşesc 85% rată a cezarienelor.</u> Deci e exact invers de cum ar trebui. <u>Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o rată a cezarienelor de 10-15%</u>,
operaţii care pot fi justificate medical. Altfel, atât mama cât şi
copilul sunt într-un risc major. Faţă de ţările europene, suntem – ca de
obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în
top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând,
avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării
precare.<br />
<ol>
<li value="13">
<b>Mama cu cezariană nu are lapte - FALS</b>
</li>
</ol>
Laptele e în sânul mamei încă din săptămânile 17-18 de sarcină – tocmai
de aceea femeile care au născut prematur pot alăpta fără probleme (şi
s-a dovedit că laptele lor este cel mai potrivit aliment pentru
recuperarea copiilor prematuri). Ideea că laptele nu e bun sau nu e
destul de mult ori de gras este un alt mit trist. <u>Problema la cezariană este că mama e separată de copil, deci mama nu are şansa să înceapă alăptarea</u>.
Iar copilul separat de mamă este hrănit cu formulă artificială, cel mai
adesea la biberon, deci nu învaţă să sugă la sân. Vreau să subliniez
ceva foarte important: o femeie după naştere nu are lapte să ţâşnească
pe pereţi. În maternitate, ele sunt trase de sâni, chipurile să verifice
dacă au lapte, şi nu iese nimic. Apoi li se spune că nu au lapte şi
copiii vor fi hrăniţi cu lapte praf. Sigur că nu ţâşneşte, e colostru şi
se secretă în cantitate de câteva picături, perfect compatibil cu
stomacul bebeluşului, care după naştere are o capacitate foarte mică: de
2-7 mililitri. Doar dacă bebeluşul e pus la sân, el va stimula secreţia
de lapte matur. Şi atunci vom ajunge în sfârşit la situaţia „dorită” a
laptelui mai mult, care ţâşneşte în sfârşit, ca să fie toată lumea
mulţumită. <u>Nu mai credeţi asistentele care vă spun că nu aveţi lapte!</u>
Trebuie doar să puneţi copilul la sân, iar laptele va veni. Indiferent
dacă e cezariană sau naştere naturală. Laptele e acolo şi rămâne în sân
minim o lună după naştere. Dacă aţi eşuat la spital din cauza medicilor
sau asistentelelor care nu v-au ajutat, inistaţi măcar acasă, pentru că
laptele există. O femeie care a născut, are lapte.<br />
<ol>
<li value="14">
<b>Naşterea intervine imediat după ruperea apei – FALS</b>
</li>
</ol>
Se întâmplă uneori ca naşterea să se declanşeze natural, dar în prima
oră după ruperea membranelor să nu înceapă dilataţia. Există această
modă: mama e dusă rapid în sala de operaţie şi i se spune că trebuie
intervenit urgent, că nu se naşte copilul. În realitate, <u>avem timp 48 de ore pentru naştere</u>.
După 12 ore, se pot administra antibiotice pentru prevenirea unei
infecţii, dar nu este o indicaţie de cezariană. Am auzit-o de multe ori,
ştiu că se întâmplă, dar nu este adevărat. Avem tot timpul să aşteptăm
instalarea travaliului.<br />
<ol>
<li value="15">
<b>Copilul mic sau prematur trebuie născut prin cezariană – FALS</b>
</li>
</ol>
Un copil mic sau prematur se naşte extrem de uşor în mod natural. Dacă
nu există alte probleme grave, nu este indicată deloc cezariana din
punct de vedere medical. La fel cu gemenii. Dacă sunt în poziţie bună,
naşterea poate decurge foarte bine.<br />
<br />
<b> 16. Bebeluşul trebuie ţinut în mediu steril după naştere - FALS</b><br />
<br />
Copilul trebuie să stea lângă mama lui după naştere – acolo se
colonizează cu germenii prietenoşi, care îi asigură imunitatea. E foarte
trist ce se întâmplă în România în zona asta... <u>În ţările civilizare, este interzis să dezlipeşti copilul de mamă.</u>
Mai ales în primele două ore după naştere. Chiar dacă apare o urgenţă
care îi pune în pericol viaţa, este sabilizat şi pus înapoi pe mamă.
Există studii care au demonstrat că prematurii se dezvoltă şi se
recuperează cel mai bine lângă mamă, pe pieptul ei. Detaliile le găseşte
oricine de pildă pe un site ca <a href="http://10.0.0.13/exchweb/bin/redir.asp?URL=http://www.kangaroomothercare.com/" target="_blank">http://www.kangaroomothercare.com</a>.
Nu ştiu ce se întâmplă la noi, de ce e păstrat acest obicei comunist de
a separa mama de copil. În multe cazuri, nu suntem departe. Sunt medici
şi asistente care nu lasă mama să stea lângă copil, care le interzic să
alăpteze. Ba mai sunt asistente „binevoitoare” care învaţă mamele ce
şantajişti şi răsfăţaţi sunt bebeluşii, cum nu trebuie să stea prea mult
lângă ei. <b>Nevoia de bază a oricărui bebeluş este de a fi lângă mama lui.</b>
Doar acolo este în siguranţă, acolo simte mirosul ei, acolo e colonizat
cu germenii ei – de care are nevoie, acolo iniţiază primul supt (în
primele 20-30 de minute), care e extrem de important pentru el. Nu are
nevoie de germenii din pătuţul de neonatologie, nu are nevoie de mâinile
şi halatul doameni asistente, ci doar de mama lui. S-a demonstrat
medical în ţări mai sărace ca a noastră, unde infecţiile de spital sunt o
problemă mai mare decât la noi, că acei copii care sunt ţinuţi la
început pe piepul mamei, sunt protejaţi de infecţiile şi germenii de
spital. <b>Doar în contact direct cu mama şi prin alăptare, copilul
îşi clădeşte imunitatea. Şi încă ceva: tatăl ar trebui să aibă acces
nerestricţionat la copil şi la mamă. </b>Ba este chiar necesar.
Sigur că un tată care nu şi-a văzut copilul cât a stat în spital, nu îşi
va lua copilul în braţe când ajunge acasă. Se teme, nu-l cunoaşte, nu e
obişnuit. E normal.. Pentru mine e foarte simplu: după ce copilul stă
două ore pe pieptul mamei, îi iau şi îl pun în braţe tatălui. E momentul
în care stabileşte legătura şi el cu propriul copil.<br />
<br />
<br />
<b>De unde toate aceste mituri legate de naştere în România? </b><br />
E drept că unele femei cred orbeşte ce le spun medicii, dar într-un fel
e normal. Te aştepţi la ce e mai bun, ai încredere că e informat şi că
pune sănătatea ta şi a copilului pe primul plan. Ori nu toţi fac asta. <u>E important să înţelegem că sarcina normală şi naşterea naturală nu sunt o boală</u>.
Ori, de multe ori, intervenţia medicului adaugă o patologie care nu e
necesară în zona asta a naşterii. Cumva e de înţeles: nu au timp, au
unele cazuri grave şi atunci încearcă să rezolve la fel şi pe cele care
nu au o problemă... Nu e scuzabil, dar ăstea sunt motivele. Şi ajungem
de unde am plecat: <u>lipsa moaşelor din sistem</u>. Şi lipsa de
informare a mamelor. Moaşele ar putea gestiona şi supraveghea sarcina şi
naşterea normală, iar medicii s-ar putea ocupa de probleme – acolo unde
sunt foarte valoroşi. Avem la ce să-i folosim, sunt o grămadă de
probleme în sfera ginecologică. Medicul de familie e cel care ar trebui
să recomande unei femei să ia legătura cu o moaşă, acolo unde existp
moaşe. E o lipsă de comunicare între asociaţiile moaşelor, ale medicilor
de familie şi ale obstetricienilor, iar femeile nu beneficiază de
asistenţa potrivită. Nu e nevoie de tratament şi intervenţii medicale
când nu suferă de o boală. Şi au dreptul să aleagă în cunoştinţă de
cauză.<br />
<b>În România, nu avem un protocol pentru naştere naturală. </b><br />
<u>Mai e ceva: când, întâmplător, apare şi o naştere naturală, fiecare face ce vrea şi ce crede.</u>
Protocol medical oficial pentru naşterea naturală nu există în România.
Există protocoale doar pentru intervenţiile medicale diverse.<br />
Deci nu aş învinui foarte tare femeile, pentru că există următoarea
situaţie: când o femeie rămâne însărcinată, aude din multe surse cât de
traumatizantă e naşterea naturală. Şi de multe ori chiar este. Dar e
vorba de mediul în care au născut natural, nu de naşterea naturală în
sine. Dacă o să întrebaţi o femeie care a născut natural, pe întuneric,
în apă, în poziţia pe care o alege şi cu cine doreşte ea lângă ea, o să
povestească despre ce experienţă magică a avut, despre cum s-a simţit
trasformată, despre cum abia aşteaptă să repete experienţa. Poate vorbi
trei zile despre asta. <b>Naşterea naturală a fost patologizată şi
stricată de sistem, iar femeia a ajuns să se ferească de ea. Soluţia e
să schimbăm sistemul."</b><br />
<br />
<b><a href="http://www.rfi.ro/articol/emisiunile-rfi-ro/miturile-nasterii-adevarat-fals" target="_blank"><i>un interviu realizat de Ioana Haşu la RFI </i></a></b><br />
<br />
Alte articole pe această temă găsiţi în seria Dosare RFI:<br />
<b><i><a href="http://www.rfi.ro/articol/stiri/social/nasterea-maternitatile-romanesti" target="_blank">Naşterea în maternităţile româneşti</a> </i></b>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-70931940156746469852013-03-28T20:54:00.001+02:002013-03-28T21:19:47.133+02:00De ce copiii sunt mereu judecaţi de părinţi şi nu sunt lăsaţi să-şi trăiască viaţa?<object width="504" height="335" id="undefined" name="undefined" data="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" type="application/x-shockwave-flash"><param name="movie" value="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" /><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="flashvars" value='config={"playlist":[{"url":"http://vstore.doxologia.ro/sites/default/files/video/mp4/conferinta/2012/05/17/raspunsuri_la_intrebari_maica_siluana_02.mp4","autoPlay":true,"scaling":"fit"}],"plugins":{"controls":{"fullscreen":true,"height":24,"width":504,"play":true,"scrubber":true,"time":true,"volume":true,"stop":false,"mute":false,"backgroundGradient":"medium","autoHide":false}},"key":"#@80a94e5ad6dbafaeec5","clip":{"scaling":"fit"}}' /></object>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-37326251901007323732013-03-23T22:27:00.000+02:002013-03-23T22:30:13.324+02:00Şabloanele după care trăimDin seria discursurilor anti-spălare pe creier de la Itsy-Bitsty.
Virgiliu Gheorghe: "De la cum actionam si cum vorbim, pana la cum ne imbracam si cum privim,
toate gandurile noastre ne sunt insuflate de mass-media. Atat copiii,
cat si adultii sunt manipulati in a aborda anumite insusiri si opinii,
sunt modelati conform anumitor sabloane. Noi nu mai putem hotari ce
vedem, ci daca sa urmarim sau nu. "<br />
<br />
<!-- This version of the embed code is no longer supported. Learn more: https://vimeo.com/help/faq/embedding --> <object height="375" width="500"><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="movie" value="http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=62244966&force_embed=1&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=1&color=00adef&fullscreen=1&autoplay=0&loop=0" /><embed src="http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=62244966&force_embed=1&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=1&color=00adef&fullscreen=1&autoplay=0&loop=0" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" width="500" height="375"></embed></object> <br />
<a href="http://vimeo.com/62244966">Sinele si identitatea omului</a> from <a href="http://vimeo.com/user17189162">Radio IB</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-89096069493946554782013-03-13T16:35:00.000+02:002013-03-23T22:28:32.472+02:00Despre atenţieO temă dezbătută în cadrul Serilor Talpalari de la Iaşi, avându-l ca invitat pe părintele diacon Sorin Mihalache. O discuţie care merită neapărat urmărită! E lungă, într-adevăr, dar încercaţi pe bucăţi. Firul vă va prinde oricum.<br />
<br />
.
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/FJou-rGgDzg?rel=0" width="420"></iframe>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-27295268814375165562013-03-12T16:29:00.002+02:002013-03-23T22:28:45.632+02:00Cum să ne comportăm cu copiii care nu vor să meargă la biserică? Maica Siluana Vlad, în răspunsurile la întrebările din conferinţa "Copilul meu, două vieţi şi trei moşteniri" (14 mai 2012)<br />
<br />
<object data="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" height="335" id="undefined" name="undefined" type="application/x-shockwave-flash" width="504"><param name="movie" value="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" /><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="flashvars" value='config={"playlist":[{"url":"http://vstore.doxologia.ro/sites/default/files/video/mp4/conferinta/2012/05/17/raspunsuri_la_intrebari_maica_siluana_01.mp4","autoPlay":true,"scaling":"fit"}],"plugins":{"controls":{"fullscreen":true,"height":24,"width":504,"play":true,"scrubber":true,"time":true,"volume":true,"stop":false,"mute":false,"backgroundGradient":"medium","autoHide":false}},"key":"#@80a94e5ad6dbafaeec5","clip":{"scaling":"fit"}}' /></object>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-85839590439887923352013-03-11T16:23:00.000+02:002013-03-12T16:42:31.310+02:00Paşi spre maturitate<br />
<div class="content-articol-sapou">
<div class="field field-type-text field-field-sapou-articol">
<div class="field-items">
<div class="field-item odd">
<i><b>Pentru copilul mic, propriii părinţi întruchipează făpturi
extraordinare, dotate cu puteri nelimitate. El nu are încă dezvoltată
capacitatea de a percepe realitatea obiectiv şi nu poate decât să-şi
creadă părinţii infailibili, „cei care nu greşesc“, pentru ca astfel să
se simtă în siguranţă lângă ei.</b></i></div>
</div>
</div>
</div>
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=6378601552404140274" id="ancora-foto" name="foto"></a>
<br />
<div id="box-foto">
<div id="box-foto-inner">
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/11/baby_sleeping2.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a><br />
<div style="width: 652px;">
<div id="box-foto-img" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;">
</div>
</div>
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/11/baby_sleeping2.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a>
</div>
</div>
<a href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_articol_princ/articol/2012/11/baby_sleeping2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" class="imagecache imagecache-imagine_articol_princ imagecache-default imagecache-imagine_articol_princ_default" height="212" src="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_articol_princ/articol/2012/11/baby_sleeping2.jpg" title="" width="320" /></a>Această iluzie a perfecţiunii propriilor părinţi îi permite copilului
să se bazeze total pe ei pentru a creşte şi a se dezvolta. Crescând, el
devine din ce în ce mai autonom, are din ce în ce mai puţin nevoie de
imaginea lor perfectă, apare deziluzia şi intră apoi într-o fază de
opoziţie. În jurul vârstei de 12-13 ani începe să caute alte „imagini“
etalon. Şi totuşi, care sunt vârstele psihologice?<br />
<br />
<b>Dacă este pedepsit, copilul consideră că este normal să fie aşa</b><br />
Françoise Dolto descrie cazul unui copil de şaptesprezece sau
optsprezece luni care este la fereastră şi priveşte spre cer. Pentru
prima oară este atras de imaginea unei stele pe cerul încă luminat. Mama
sa vine pentru a închide geamul. „Aşteaptă, aşteaptă, priveşte!“ spune
el. Mama îi explică: „Este o stea, este Steaua Ciobanului, prima stea
care apare pe cer“. Şi adaugă: „S-a făcut frig, trebuie să închidem
fereastra“. Părăsindu-şi locul cu regret, copilul spune: „La revedere,
prinţesă!“ şi face cu mâna un gest de rămas-bun stelei. El nu spune „la
revedere“ prinţeselor din poveşti, dar spune asta unei stele care
străluceşte ca privirea mamei, referinţă la prinţesa sufletului
copilului, prinţesa care este mama pentru el. Este suficient să observăm
că un copil care priveşte adultul de jos în sus vede capul părinţilor
săi profilat pe cer, atunci când ei sunt afară, şi deci asociază chipul
lor persoanei figurate ca ocupând cerul, adică Dumnezeului lui.<br />
Spre vârsta de 2-3, ani capacităţile sale de a acţiona asupra mediului
său înconjurător se dezvoltă. El caută să îşi manifeste autonomia şi
începe să-şi afirme personalitatea. Astfel intră în conflict inevitabil
cu regulile, interdicţiile şi mustrările părinţilor. Dacă este pedepsit,
copilul consideră că este normal să fie aşa. El este convins că mama
sau tata au dreptate să-l pedepsească, aşa că se simte nedemn de a fi
iubit de ei.<br />
Începând de la 3 ani şi jumătate - 4 ani, percepţia figurii parentale
se modifică. Luând cunoştinţă că este băiat sau fetiţă, copilul îşi dă
treptat seama că tatăl sau este un bărbat, mama sa este o femeie, iar
ceea ce se petrece între ei este un lucru extrem de important, din care
el este exclus. Atras de părintele de sex opus, el îl consideră pe
celălalt ca pe un rival şi resimte ostilitate împotriva lui, uneori din
ce în ce mai intensă (complexul Oedip). În final, fiecare acceptă să
renunţe a lua locul celui pe care îl invidiază (fetiţa renunţă la
dorinţa inconştientă de a fi soţia tatălui său, iar băieţelul de a fi
soţul mamei sale). Orice copil trebuie să îşi ajusteze permanent
fantasma mentală, derivată din relaţiile din trecut, la experienţa
imprevizibilă a realităţii prezente, care diferă cu totul sau doar
parţial de fantasmă.<br />
<br />
<b>Vârstele omului sunt evidenţe</b><br />
Spre 5 ani şi jumătate, copilul îşi concentreză energia spre
îndeplinirea unei dorinţe: aceea de a creşte. De vreme ce el nu mai
caută să elimine părintele de acelaşi sex, mai bine să fie asemenea lui.
Băiatul se ataşează de tată pentru a deveni un bărbat „ca tăticul“ şi
fetiţa de mamă, pentru a fi o femeie „ca mămica“. Identificându-se din
ce în ce mai mult cu părintele său de acelaşi sex, copilul îşi creează
propria sa identitate sexuală. Mai puţin conştient de imperfecţiunile
părinţilor, el idealizează încă o dată modelul său, figura lui de
referinţă: „imitându-l, eu voi deveni un adult perfect“.<br />
Apropiindu-se de 7 ani, începe declinul acestei admiraţii parentale. În
mijlocul conflictelor, băieţelul şi fetiţa se modelează psihic. Copilul
îşi dezvoltă conştiinţa morală care îi permite din ce în ce mai mult să
discearnă binele de rău. El intră atunci în aşa-zisa perioadă de
latenţă, în care impulsurile sexuale sunt respinse, prioritară devenind
dorinţa de instruire. Dacă la început el se preocupa de şcoală mai cu
seamă pentru a face plăcere tatălui sau mamei, treptat descoperă (cu
ajutorul lor) dorinţa şi satisfacţia de a-şi investi energia în
cunoaştere. El începe să acţioneze pentru sine. Are din ce în ce mai
frecvent ocazia de a-şi compara părinţii săi, raportându-se la ceilalţi.
El observă că părinţii nu sunt întotdeauna aşa extraordinari cum credea
el. Încep să se relativizeze credinţele sale în atot-puternicia
parentală şi dezamăgirea se conturează.<br />
Vârstele omului sunt evidenţe. Ele se impun ca dimensiuni ale
identităţii. Formarea personalităţii copilului este deci un proces
complex, construit pe niveluri distincte, dar sensibil armonizate.<br />
<br />
<i><a href="http://www.doxologia.ro/familie/terapie-pentru-suflet/pasi-spre-maturitate" target="_blank">Andreea Hefco</a><a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=6378601552404140274"><b>, </b>doxologia.ro </a></i>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-82824155634429431972013-03-10T16:12:00.000+02:002013-03-12T16:42:54.479+02:00Greşeli majore în alimentaţie (Dr. Pavel Chirilă)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/1906-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://itsybitsy.ro/images/upload/articles/1906-1.jpg" width="247" /></a></div>
În seria de video-meditaţii prezentată de radio Itsy Bitsy găsim şi câteva înregistrări cu Dr. Pavel Chirilă, despre greşelile din alimentaţie, importanţa alăptării naturale şi tratarea termică abuzivă a alimentelor.<br />
Materialele video pot fi vizionate <a href="http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Pavel-chirila-articol-1906.html" target="_blank">aici</a>.<br />
<br />
<br />
Prof. univ. dr. Pavel Chirila este medic primar boli interne, cu supraspecializare in fitoterapie si homeopatie, membru
fondator si presedinte al Asociatiei Filantropice Medical Crestina
CHRISTIANA, presedinte al
Asociatiei Romane a Medicilor Fitoterapeuti (ARMF) si fondator al
retelei de magazine naturiste Naturalia din Bucuresti.Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-42483906569344381422013-03-01T14:30:00.000+02:002013-03-01T14:30:02.575+02:00Școala nu ne pregătește pentru viațăFragment din conferinţa "Copilul meu <span>ş</span>i inteligenţa spirituală", ţinută de părintele diacon Sorin Mihalache, în cadrul seriei de conferinţe "Ai copil. Învaţă să fii părinte!".
<br />
<br />
<br />
<object data="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" height="335" id="undefined" name="undefined" type="application/x-shockwave-flash" width="504"><param name="movie" value="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" /><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="flashvars" value='config={"playlist":[{"url":"http://vstore.doxologia.ro/sites/default/files/video/mp4/conferinta/2012/06/25/02_conferinta_portal___mihalache.mp4","autoPlay":true,"scaling":"fit"}],"plugins":{"controls":{"fullscreen":true,"height":24,"width":504,"play":true,"scrubber":true,"time":true,"volume":true,"stop":false,"mute":false,"backgroundGradient":"medium","autoHide":false}},"key":"#@80a94e5ad6dbafaeec5","clip":{"scaling":"fit"}}' /></object>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-22305032194002909682013-03-01T11:19:00.003+02:002013-03-01T11:19:54.456+02:00Dificila trecere prin adolescenţă<br /><div class="content-articol-sapou">
<div class="field field-type-text field-field-sapou-articol">
<div class="field-items">
<div class="field-item odd">
<i><b>Continuând articolul precedent legat de vârstele psihologice, ne oprim
acum la etapa următoare, la adolescenţă. În evoluţia credinţelor
copilăriei, tatăl şi mama joacă un rol major. Cine mai bine decât chiar
ei pot să-l ajute să topească treptat imaginea atotputerniciei lor?</b></i><br />
<br />
</div>
</div>
</div>
</div>
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=6378601552404140274" id="ancora-foto" name="foto"></a>
<div id="box-foto">
<div id="box-foto-inner">
<a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/11/sfat_1.jpg" rel="gallery-all" title="">
<div style="width: 652px;">
<div id="box-foto-img" style="text-align: center;">
<img alt="" class="imagecache imagecache-imagine_articol_princ imagecache-default imagecache-imagine_articol_princ_default" height="266" src="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_articol_princ/articol/2012/11/sfat_1.jpg" title="" width="400" />
</div>
</div>
</a>
</div>
</div>
Psihicul suportă la vârsta adolescenţei prefaceri profunde. Deşi
traseele pe care evoluează sunt sinuoase, complicate, presărate cu
numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi unul
mai calm sau mai năvalnic, cu devansări deosebite, dar şi cu întârzieri
de neînţeles, la sfârşitul acestuia se vor concretiza structuri psihice
bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate.<br />
Este cunoscut că de la 12 la 13 ani tânărul caută la ceilalţi modele cu
care să se identifice. Este vârsta la care corpul începe să se modifice
şi cu el o parte din convingeri. Se desparte de statutul de copil şi se
îndepărtează de părinţii săi. El are mai puţin nevoie de ei pentru a se
simţi în siguranţă. Şi vrea să testeze noile sale posibilităţi.
Ajungând la o oarecare maturitate intelectuală, este pus în situaţia de a
se îndoi de ceea ce credea anterior. Înţelege că adulţii nu sunt
perfecţi. Oare cum de nu şi-a dat seama mai devreme? El remarcă acum
greşelile şi defectele lor. Şi se simte decepţionat, dar în acelaşi timp
eliberat oarecum de influenţa parentală. Odată cu această deziluzie se
instalează o perioadă de criză.<br />
<br />
<br />
<strong>Părinţii şi imaginea idealizată</strong><br />
<br />
Admirând şi temându-se din ce în ce mai puţin de părinţii săi, tânărul
se revoltă împotriva autorităţii lor. El nu mai vrea să fie un obiect la
discreţia unei autorităţi pe care el acum o contestă. În conflictele
care îi opun între ei, el merge adesea până la a-i ignora. De acum
înainte, el declară, direct sau indirect, că refuză să se asemene lor.
Şi caută alte modele cu prestigiu destul de diferite de cel al
părinţilor pentru a găsi în ele iluzia imaginii ideale. El are încă
nevoie vitală de modele cu care să se identifice. Însă atunci când îşi
va intui măcar adevărata personalitate, va părăsi pe rând căutarea
acestor figuri mitice.<br />
În evoluţia credinţelor copilăriei, tatăl şi mama joacă un rol major.
Cine mai bine decât chiar ei pot să-l ajute să topească treptat imaginea
atotputerniciei lor? Cu toate acestea, mulţi dintre părinţi, fără a-şi
da seama, acţionează contrar, susţinându-şi imaginea idealizată. A te
vedea prin ochii copilului tău ca o fiinţă aproape perfectă determină,
conştient sau nu, o satisfacţie şi o creştere a stimei de sine. Părinţii
cred uneori în mod eronat că ei nu rămân personaje atotputernice în
ochii copiilor lor dacă îşi recunosc neputinţa, neştiinţa, frica.
Temerea este că propriul copil nu se va mai simţi în siguranţă lângă ei.
Dar întreţinerea acestor iluzii în realitate face mai mult rău
copilului.<br />
Mai bine este ca părintele să pregătească copilul să se detaşeze de
imaginea idealizată şi să îl însoţească şi ajute în această eliberare.
Relaţiile de putere trebuie să fie remaniate pe măsură ce copilul
creşte. Adulţii trebuie să accepte că sunt mai puţin indispensabili
decât păreau să fie.<br />
<br />
<br />
<strong>Distanţarea la vremea adolescenţei, o crisalidă spre maturizare</strong><br />
<br />
Este necesar să accepţi nevoia copilului tău de independenţă, dându-i
voie să crească. Altfel, el nu se poate maturiza. Dacă nu „demolează“
imaginea de „dumnezei atotputernici“ a părinţilor, copilul va rămâne în
identificare, încăpăţânându-se să copieze pe tatăl sau pe mama sa, în
loc să se caute pe sine însuşi.<br />
Trecerea prin adolescenţă este în concluzie un proces dificil pentru
întreaga familie, care destabilizează echilibrul viu construit până
atunci. Este practic o etapă revoluţionară ce rareori trece fără
frământări, în care partenerii (adolescent/părinţi) se redefinesc şi se
transformă reciproc, motiv pentru care, pentru o perioadă de timp, nu
reuşesc parcă să se mai recunoască sau să se regăsească. Ei au nevoie de
ceva vreme să se redescopere reciproc, să înveţe să se accepte şi să se
înţeleagă chiar dacă la finele perioadei îşi vorbesc de pe cu totul
alte poziţii decât până atunci. Adolescenţa este acel moment în care e
nevoie de o anumită distanţă pentru desăvârşirea unui Eu matur,
crisalida care asigură o ruptură, o separare de mediu necesară
metamorfozei de la copil la adult. Mircea Eliade spunea că un adolescent
care simte cum depăşeşte adolescenţa e sfâşiat de melancolie... şi,
totodată, e nerăbdător să se vadă cât mai repede eliberat de ea, ca
să-şi poată începe „adevărata viaţă“. Să nu ne opunem. E ca un zbor la
care suntem chemaţi să participăm, măcar prin a învăţa să ne încredem în
Cineva care are grijă de pasărea noastră şi de zborul însuşi.<br />
<br />
<a href="http://www.doxologia.ro/familie/terapie-pentru-suflet/dificila-trecere-prin-adolescenta" target="_blank"><i><span style="font-size: small;"><b>Andreea Hefco, </b><span style="font-size: small;">doxologia.ro</span></span></i> </a>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-90366899149930522222013-03-01T11:15:00.003+02:002013-03-01T11:16:26.654+02:00Arta de a pune limite copiilor noştri<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"></span></span><br />
<div class="content-articol-sapou">
<div class="field field-type-text field-field-sapou-articol">
<div class="field-items">
<div class="field-item odd">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><i><b>În evoluţia unei persoane, adolescenţa este o etapă importantă,
frumoasă, dar, în aceeaşi măsură, dificilă, problematică. Ea reprezintă
trecerea între copilărie şi maturitate, motiv pentru care este marcată
şi de tensiuni, de oscilaţii pentru definirea propriei identităţi.</b></i></span></span><br />
<br />
<br /></div>
</div>
</div>
</div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=6378601552404140274" id="ancora-foto" name="foto"></a>
</span></span><br />
<div id="box-foto">
<div id="box-foto-inner">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/09/terapie.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a></span></span><br />
<div style="text-align: center; width: 652px;">
<div id="box-foto-img">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/09/terapie.jpg" rel="gallery-all" title=""><img alt="" class="imagecache imagecache-imagine_articol_princ imagecache-default imagecache-imagine_articol_princ_default" height="266" src="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_articol_princ/articol/2012/09/terapie.jpg" title="" width="400" />
</a></span></span></div>
</div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a class="colorbox-load initColorboxLoad-processed cboxElement" href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2012/09/terapie.jpg" rel="gallery-all" title="">
</a></span></span>
</div>
</div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Întrebări precum Cine sunt eu? Care este rostul meu? Cum să mă port ca
să mă placă ceilalţi? Cum să fiu eu însumi? apar în tot decursul acestei
perioade, iar găsirea răspunsului este un proces lent şi uneori
anevoios. O parte dintre aceste întrebări, care nu îşi găsesc răspunsul
potrivit în această perioadă, vor persista şi la vârsta maturităţii.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Privită retrospectiv, de către adulţi, pare o perioadă lipsită de griji
sau în orice caz de grijile care apar la vârsta matură, prin aceasta
căpătând nuanţe idilice. Consideraţi din ce în ce mai mult ca nişte mici
adulţi, cărora uneori se aseamănă din dorinţa de a-şi contura o
identitate, adolescenţii trec prin transformări uneori greu de înţeles,
atât de ei, cât şi de cei din jur.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Întrebări care ascund nevoia de recunoaştere</b></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Astfel, în încercarea de a se descoperi, adolescentul se confruntă cu
nevoi afective şi relaţionale puternice, a căror neîmplinire este
resimţită puternic drept o situaţie de criză. Mai mult decât noi
ceilalţi, ei au nevoie de a fi implicaţi în relaţii care să îi
valorizeze, să le dea sens, să le confirme că modul în care gândesc, se
comportă, se îmbracă este demn de apreciat. Încurajarea, acceptarea din
partea grupului de prieteni joacă un rol fundamental în conturarea
imaginii de sine, motiv pentru care este important sistemul de valori şi
ierarhia din acest grup la care ei aderă. „Eşti important că ai cei mai
mulţi bani, cele mai la modă haine, că eşti la curent cu toate
cluburile din oraş?“ sau „eşti important pentru corectitudine,
principialitate, fair play, simţul umorului, inteligenţă“ şi alte valori
care ţin de ceea ce eşti, nu de ceea ce ai? Sunt întrebări la care,
răspunzându-şi, adolescentul îşi poate stabili corect sau eronat
valoarea şi locul în viaţa lui şi în societate.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Dileme şi întrebări referitoare la cine este mai popular, cine are mai
mulţi prieteni sunt întrebări care ascund, de cele mai multe ori, nevoia
de recunoaştere, de autoafirmare, nevoia de creştere a stimei de sine.
Nevoia de a fi diferit, de a avea o identitate proprie şi nevoia de a fi
înţeles de către ceilalţi, de a nu se simţi singur, trăite uneori în
acelaşi timp şi în egală măsură, pot fi resimţite ca un conflict.</span></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adolescenţii au tendinţa de a-şi supraevalua problemele</b></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
În practică, am constatat chiar conturarea a ceea ce numim un mit
personal - care constă în credinţa adolescentului că este unic în modul
în care trăieşte anumite situaţii, că nimeni nu a mai avut aceleaşi
sentimente, aceleaşi experienţe, cu aceeaşi intensitate, sau nu a mai
trecut prin situaţii de viaţă asemănătoare. Astfel, din această
perspectivă, am remarcat faptul că adolescenţii au tendinţa de a-şi
supraevalua problemele, considerând că nimeni nu s-a mai aflat în
situaţii similare. Din acest motiv, mulţi dintre ei refuză în momente de
criză să apeleze la ajutorul celor din jur sau să găsească soluţii
alternative. Pot astfel ceda, în multe situaţii, presiunilor de moment,
fără a avea o imagine de ansamblu şi ghidându-se după mitul - şi el
prezent la vârsta adolescenţei - că nimic rău nu se poate întâmpla sau
nu o să mi se întâmple tocmai mie.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
În adolescenţă este, de asemenea, puternic resimţită nevoia de
comunicare autentică, atât în cadrul familiei, cât şi în cadrul grupului
de prieteni, nevoia de a-i fi luate în considerare opiniile. Astfel,
revolta împotriva ideilor deja stabilite, cu caracter axiomatic, a
valorilor bătute în cuie ale societăţii nu reprezintă o sfidare în sine,
ci o expresie a acestei nevoi.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Este important pentru noi ceilalţi să înţelegem aceste aspecte, faptul
că reprezintă etape diferite de vârstă, de maturizare, fiecare cu
reacţiile specifice ei. Uneori, a asculta, a accepta şi a şti să fii
aproape valorează mai mult decât sfaturile sau experienţele personale
povestite. Uneori, cele mai puternice şi mai de folos mesaje sunt
transmise de modul nostru de a fi.</span></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adolescenţii şi experienţa frustrării</b></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
În societatea contemporană, părinţii sunt prinşi de foarte multe ori
între a le oferi adolescenţilor ceea ce solicită, pentru a fi populari
(un telefon mai performant, îmbrăcăminte „de firmă“ ori neadecvată ori
uneori chiar ceva nesănătos) sau a fi mai rigizi, mai stricţi, situaţie
în care unii adolescenţi au de suferit la şcoală remarci uneori nu prea
plăcute din partea colegilor. Cu alte cuvinte, adolescenţii vor trebui
să facă faţă experienţei frustrării.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Mai important decât respingerea/acceptarea unei cerereri, în acestă
confruntare, este învăţarea de a comunica în aşa fel cu adolescentul,
încât acesta să nu se simtă refuzat ca om, ca persoană căreia i se poate
refuza pentru că el e cel mai mic, iar părintele e cel mai mare (deci
pe criterii de putere).</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Este important să-i comunicăm că îi înţelegem atât dorinţa de a avea
acel lucru, cât şi frustrarea de a nu-l avea şi mai ales faptul că
refuzăm tocmai pentru că-l iubim şi-l respectăm. Că ţinem la sănătatea
lui şi încă mai suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu de felul cum
creşte şi se dezvoltă, chiar dacă nu mai e copil. În zilele noastre,
confundăm adeseori iubirea cu permisivitatea excesivă, care uneori poate
fi încadrată chiar la categoria „abuz“.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
Oricât de greu ne-ar fi, ca părinţi, să punem limite copiilor, acestea
sunt foarte necesare, chiar în lumea de azi, în care avem impresia că
totul este posibil. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „dacă acum, la
acest început, îi îndepărtează cineva de păcat şi îi duce pe calea
virtuţii, le creează obişnuinţa de a merge numai pe această cale, pe
care ajung să o considere cea firească. Astfel nu se vor schimba lesne
spre păcat, pentru că obiceiul deja dobândit îi va ţine în lucrarea
faptelor bune.“</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><a href="http://www.doxologia.ro/familie/terapie-pentru-suflet/arta-de-pune-limite-copiilor-nostri" target="_blank"><i><b>Dana Alecu, </b>Doxologia.ro</i></a> </span></span>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-17502080866482783792013-03-01T10:49:00.000+02:002013-03-01T10:49:01.398+02:00Capacitatea de schimbare a persoanei umane Fragment din conferinţa "Copilul meu <span>ş</span>i inteligenţa spirituală", ţinută de părintele diacon Sorin Mihalache.
<br />
<br />
<br />
<br />
<object data="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" height="335" id="undefined" name="undefined" type="application/x-shockwave-flash" width="504"><param name="movie" value="http://www.doxologia.ro/sites/all/modules/flowplayer/flowplayer/flowplayer.swf" /><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="flashvars" value='config={"playlist":[{"url":"http://vstore.doxologia.ro/sites/default/files/video/mp4/conferinta/2012/06/26/04_conferinta_portal___mihalache.mp4","autoPlay":true,"scaling":"fit"}],"plugins":{"controls":{"fullscreen":true,"height":24,"width":504,"play":true,"scrubber":true,"time":true,"volume":true,"stop":false,"mute":false,"backgroundGradient":"medium","autoHide":false}},"key":"#@80a94e5ad6dbafaeec5","clip":{"scaling":"fit"}}' /></object>Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-66810443276394372462013-03-01T10:43:00.001+02:002013-05-11T13:53:48.420+03:00Inteligenţa duhovnicească sau lucrarea Duhului Sfânt în viaţa ta şi a copilului tău Un cuvânt al Maicii Siluana din cadrul conferinţelor „Ai Copil. Învaţă să fii părinte“.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="367" mozallowfullscreen="" src="http://player.vimeo.com/video/63733201" webkitallowfullscreen="" width="500"></iframe> <br />
<a href="http://vimeo.com/63733201">Inteligenta spirituala</a> from <a href="http://vimeo.com/user17189162">Radio IB</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.<br />
<br />
<br />Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-39312270713487025462013-03-01T10:41:00.001+02:002013-03-01T10:41:14.717+02:00Materiale video pentru cateheze<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:DontVertAlignCellWithSp/>
<w:DontBreakConstrainedForcedTables/>
<w:DontVertAlignInTxbx/>
<w:Word11KerningPairs/>
<w:CachedColBalance/>
<w:UseFELayout/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}
</style>
<![endif]--><br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Sub titlul
acestei rubrici vom publica materiale care pot fi punct de plecare pentru discuţii
în cadrul catehezelor cu părinţii. Ele au mai mult impact asupra celor care le
urmăresc decât materialele scrise, deci sunt mai eficiente în cadrul
întâlnirilor cu părinţii.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dacă aveţi
sugestii de materiale pentru această rubrică, ne-am bucura!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dragoste şi
înţelepciune să aveţi!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: right;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">N.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6378601552404140274.post-45440261252315087362013-02-22T13:32:00.001+02:002013-02-22T13:33:44.794+02:00Importanța primelor clipe din viața copilului<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b></b></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.itsybitsy.ro/images/upload/articles/1836-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://www.itsybitsy.ro/images/upload/articles/1836-1.jpg" width="188" /></a></div>
<i><b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Mama e singura competentă să-i poarte bebelușului de grijă, să-l
iubească, să-l îngrijească și să-l facă să se simtă într-un nou
„înveliș” imediat după venirea sa pe lume.</span></span></b></i><br />
<i><b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span></b></i><i><b><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Moașa Irina Popescu ne vorbește despre cum ar trebui să se desfasoare
primele clipe de viață ale copilului și despre cât de importantă este
relația sa cu mama.<br />
Interviu realizat de Adriana Titieni în cadrul emisiunii „Meditații pentru părinți”.</span></span></b></i><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adriana Titieni: Cât de importante sunt primele clipe ale copilului și cum ar fi normal să se procedeze?</b></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Irina Popescu: Aș vrea să încep cu primele zile ale copilului în
maternitate, pentru că eu cred că avem niște probleme mari cu rutina din
maternitățile românești. Poate fi vorba de două, trei, cinci zile, cât
stă fiecare mamă în maternitate. De exemplu, după cezariană se stă mai
mult în spital, iar în aceste situații e nevoie de mai multă „muncă”
pentru a re-conecta mama la copil, pentru că ea e imobilă după naștere,
este încă sub efectul anestezicului, nu se poate mișca minim 10 ore.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adriana Titieni: Ce facem cu copilul nou-născut?</b></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Irina Popescu: <i>Ideal ar fi ca nou-nascutul să fie primit pe
burtică sau pe pieptul mamei lui, care reprezintă cel mai bun incubator
și masă de încălzit. Cordonul ombilical ar trebui să pulseze în
continuare, nu să fie secționat în secunda imediat următoare nașterii.</i></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adriana Titieni: De ce?</b></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Irina Popescu: Pentru că cel mic are nevoie în continuare să respire
prin ambele părți, pentru că cea mai grea adaptare a copilului la mediul
aerian este adaptarea respiratorie. De aceea ar fi bine să nu scoatem
un copil la 37 de săptămâni prin cezariană sau să declanșăm nașterea la
40 de săptămâni când poate copilul se naște la 41 sau 42 de săptămâni.
Până la 42 de săptămâni sarcina e în normalitate, este timpul copilului
și nu ar trebui să i se ia.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Revenind, copilul are nevoie ca în primele momente să primească
oxigen prin ambele părți – și pe nas și prin ombilic – pentru ca
respirația pulmonară să se instaleze treptat, să nu forțăm plămânii
nou-născutului, care conțin încă lichid amniotic. În acest sens, canalul
de naștere ajută foarte mult la „stoarcerea” plămânilor de lichidul
amniotic și apoi are loc extensia cutiei toracice, care umple
încet-încet plămânii cu aer. Este fascinant cum nașterea naturală oferă
cele mai sănătoase și firești mecanisme de adaptare, a mamei la naștere
și a copilului la noul mediu.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">A fi pro naștere naturală nu reprezintă o reîntoarcere la preistorie,
ci de a beneficia de studiile noi care ne arată care este cea mai bună
cale pentru mamă și pentru copil, de a ne folosi de toată știința și
tehnologie pe care le avem pentru a le fi cât mai bine celor doi. Sunt o
mulțime de studii corelate care ne arată că cel mai bine pentru mamă și
copil este nașterea naturală, asigurarea contactului între mamă și
copil după naștere, lăsarea cordonului să pulseze măcar cinci minunte
după naștere.<br />
Pus imediat pe abdomenul sau pieptul mamei, copilul nou-născut se
„cațără” spre piept („breast crawl”), având un reflex de supt dat de
instinctul de supraviețuire. El e ghidat de mirosul sânului – mama
secretă un miros specific care îi dă „traseul”, iar inima și respirația
mamei sunt lucruri pe care el le cunoaște. Practic, abdomenul și sânul
mamei reprezintă singurul loc unde noul-născut se simte în siguranță.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">E important să știm că nou-născutul se atașează la sân în circa 20-30
de minute de la naștere, în cazul unei nașteri nemedicalizate, fără
anestezie, și în aproximativ o oră în cazul unei nașteri medicalizate
(copilul este mai amorțit, mai puțin alert și tonic). Privat de această
atașare, copilul pierde reflexul de atașare corectă la sân, primește și
un biberon sau glucoză, iar apoi mamei îi va fi foarte greu să-l atașeze
la sân. E vorba aici de un reflex de supt perturbat și memoria
ultimului supt, iar dacă ultimul supt a venit cu biberonul, copilul va
aștepta acel biberon. De aceea, dacă e nevoie de complementare, hrănirea
se va face cu lingurița sau cu seringa, nu cu biberonul (maternitățile
baby-friendly, de exemplu, nu au voie să fie dotate cu biberoane).</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Lucrurile oricum s-ar desfășura mult mai ușor într-o maternitate dacă
mama e cu bebelușul ei în același salon. Mamei trebuie să i se facă
doar un mic instructaj (să i se spună câteva cuvinte despre cum să-l
pună pe cel mic la sân, cum să-l schimbe) și să fie încurajată să-și ia
copilul în brațe, să se obișnuiască cu el și să capete astfel încredere
în forțele ei și în capacitatea ei de a avea grijă de copil. De
asemenea, și tatăl ar trebui încurajat să facă aceste lucruri – să-și ia
copilul în brațe, să-l schimbe, pentru a scăpa de teama de a-i face
ceva rău.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Adriana Titieni: Povestește-ne despre depresiile care pot
apărea la mame pentru că, dupa naștere, copilul e ținut departe de ea,
nu l-a ținut la sân imediat după naștere.</b></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Irina Popescu: În aceste situații mama se simte incapabilă,
incompententă, pentru că ea are nevoie să simtă că e mamă și e important
să nu primească mesajele negative care vin asupra ei în această
perioadă. </span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Mama copilului e singura competentă să-i poarte bebelușului de grijă,
să-l iubească, să-l îngrijească, să-l facă să se simtă într-un nou
„înveliș”. Nevoile emoționale ale noului-născut sunt la fel de reale,
valide și importante ca și cele fizice, nu există răsfăț în această
perioadă. Dacă bebelușul este validat din punct de vedere
psihoemoțional, atunci el va plânge mai puțin, va avea mai puține
probleme fizice, pentru că nu vom mai avea somatizări pentru nevoile
sale emoționale neîmplinite. </span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Mi s-a reproșat că vorbind despre aceste lucruri vin cu misticisme.
Ce misticism există în a recunoaște că avem hormoni care guvernează atât
partea fizică, cât și partea psihică? Orice endocrinolog, orice
psiholog știe aceste lucruri. </span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Din păcate, din nu știu ce motiv, partea medicală a nașterii e văzută
doar ca ceva fizic. Vestea bună e că asistăm, în zilele noastre, la o
întoarcere foarte mare către natural, către bio și eco, și cred că asta e
valabil și pentru viitoarele mămici, care vor ști ce să ceară pentru
copiii lor. Eu am foarte mare încredere în puterea femeilor de a cere ce
e mai bine. </span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Dacă sunteți însărcinate, dacă doriți să nașteți natural, vreți să
primiți suport în alăptare și ave<span style="font-size: small;">ţi</span> nevoie de ajutor, o puteți găsi pe
Irina Popescu pe <a href="http://www.nastecumsimti.org/">http://www.nastecumsimti.org/</a>.</span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">
</span></span>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><i>Interviu realizat cu Irina Popescu în cadrul emisiunii </i></span></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><i>„Meditații pentru părinți” realizată de Adriana Titieni</i></span></span></div>
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><i>S<span style="font-size: small;">ursa:<span style="font-size: small;"> <a href="http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Sanatate/Sunt-insarcinata/Importanta-primelor-clipe-din-viata-copilului-articol-1836.html">http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Sanatate/Sunt-insarcinata/Importanta-primelor-clipe-din-viata-copilului-articol-1836.html</a></span></span></i></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> via <a href="http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20121103/importan-primelor-clipe-din-copilului" target="_blank">Centrul de formare şi consiliere "S<span style="font-size: small;">finţii A<span style="font-size: small;">rghangheli" I<span style="font-size: small;">aşi.</span></span></span></a></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">De ştiut: </span></span></span></span></span></span></span><br />
<ul>
<li><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">O ca</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">mpanie pentru cunoaşterea drepturilor mamei şi copilului şi împotriva abuzurilor care pot interv<span style="font-size: small;">eni în maternităţi</span></span> a fost lansată de <a href="http://www.rfi.ro/articol/emisiunile-rfi-ro/nasterea-maternitatile-romanesti-abuzuri-umilinta-situatii-degradante?fb_action_ids=577422008934738&fb_action_types=og.likes&action_object_map={%22577422008934738%22%3A380112198754033}&action_type_map={%22577422008934738%22%3A%22og.likes%22}&action_ref_map=[]" target="_blank">Ioana Haşu - R<span style="font-size: small;">adio France Int<span style="font-size: small;">ernationale.</span></span></a></span></span></span></span><i> </i></li>
</ul>
Natalia http://www.blogger.com/profile/10563076647824135869noreply@blogger.com0